fierbe

Azi bubuie-a dezastre – dar nu prin ceţuri groase,
Furtunile moderne din oameni vin de-acum
Întruchipând nici fulger, nici mările de scrum
Ci sângele ce fierbe prin cărnurile joase.

catren de Johan Klein
Adăugat de Johan Klein
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arşiţă de iad

nopţile sunt arşiţe de iad
după vara nimicitoare
tăcerile ard

iarba e tăioasă, fierbinte
măcelăreşte nişte vise
fără cuvinte

devine acerbă iubirea
printre deşerticele umbre
fierbe ideea

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om cu clopot

Malul acesta foarte abrupt
din care cerul luna şi-a rupt
este hamacul în care m-aşez
ca să-mi mai iasă floarea din miez,
astfel aicea stau şi aştept
clopotul lumii să-mi treacă în piept
să nu-l mai simt cum îmi fierbe în nervi,...

Clopotul mare-mi fierbe în os,
tidva e tot ce-am putut şi am scos
din acest clopot rău şi diform
pe-a cărui limbă astăzi adorm.

Clopot de negru, clopot de gri,
bate ce bate şi nu te opri.
sfărmă oasele mele cu sârg,
du-te apoi şi mă vinde la târg,
m-am săturat să te duc şi suport,
parcă mi-aş duce propriul meu, mort,
tu înăuntru mă baţi şi m-apeşi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărgele

E trecut de miezul noptii
Singură la o fereastră
Şase-şase, zarul sorţii
Ţi-a alunecat sub glastră

Lunecoasă e iîn noapte
Luna tainică pe boltă
Şi în tine fierbe sânge
În şuvoaie se revoltă

Timp trecut, vremuri apuse
Poposesc la tine-n prag....
Ia doar zilele senine
Ca mărgele în şirag.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii?

Acum nu mai mă dori Tu!
Acum mă doare lumea!
Lumea toată la olaltă!
Ma doare timpul,
Cel trecut, cel prezent!
Cel încă nevenit!

Mă dor durerile în piept,
Mă dor ochii secătuiţi,
Mă arde un dor de prea mult timp,
Mă fierbe, îmi fierbe sângele în vene!

Stii....?

Mă dor chiar anotimpurile toate!
Nopţile şi visele, dimineţile!
Mă dor că nu au fost ale noastre!
Mă dor zilele şi lacrimile!

Mă doare tot, tot răul din mine!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt şi cremene

Nu provoca furtună,
bazându-te pe stele
şi ce e scris în ele,
căci soarta se răzbună!

Fereşte-te de valuri
stunci când marea fierbe!
Ştii, unele proverbe
sunt clare, sunt cristaluri.

Căci, vânturi dacă semeni,
aşteaptă-te s-apară
furtuna ce-o să doară,
făcând din inimi cremeni.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul (după un aforism de Păstorel)

Alb, roz sau roşu-purpuriu,
Precum poeţii îl descriu,
E-o fi'nţă vie şi splendidă,
Şi singura ce e lichidă.

Un vin se naşte-n suferinţă
Ca must, cu multă chibzuinţă;
El fierbe,-apoi se limpezeşte
Şi din pahar te ispiteşte.

Cu anii creşte în savoare,
Buchet, nobleţe şi valoare;
Trăieşte, moare şi se duce,
Păcat că nu se reproduce!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (1 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabrica de împletituri

Se transformă această batoză într-o fabrică
de împletituri. Soarele din coşarcă
ne-a smuls răchita de pe frunţile noastre.
Din picioarele subţiri
tălpile pline cu ouă roşii
ne dau impresia
că ciocnim bătături.
Fierbe Luna şi o stea mi-a intrat într-o aşchie.
Mătur păduri!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pod

Sar şoarecii pe salteaua podului.
Un strugure nestrâns e dictator peste frunze.
Păianjenul îşi fierbe colţul casei
în noaptea fluidă.
Oglinda îşi piaptănă tăieturile.
Între cruci alte morminte bătătoresc scurtăturile
peste care cerşeşte
liniştea toridă.
În pod şoarecii
în ploaia cu umbre
siluetele-şi rod.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Stau si-ascult corbii cum urla
In codrul negru si pustiu.
Ecoul lor straniu mai suna,
Aici nimic nu mai e viu.

Sunt moarte crengile cu frunze
Si vantul bate aspru rau.
Sangele-mi fierbe pe buze,
Rostind incet numele tau.

Si apa tulbure mai curge
Ducandu-se repede-n hau.
Chiar si cerul, doamne, plange,
Plang si eu de dorul tau.

poezie de Cristina Valcu
Adăugat de Cristina Valcu
Comentează! | Votează! | Copiază!