Poezii despre femeia betiva, pagina 2
Aș compara femeia cu lumina,
Aș compara bărbatul cu retina.
Bărbatul e un ochi, femeia e un soare,
Bărbatul e un orb, femeia... orbitoare.
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Marius Robu despre lumină
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- citate de Marius Robu despre femei
- poezii despre bărbați
- citate de Marius Robu despre bărbați
- poezii despre Soare
- citate de Marius Robu despre Soare
Femeia
Din a bărbatului coastă,
Zămislită a fost... ea,
Unii o numesc Năpastă,
Alții o numesc Nevastă,
Sau mai simplu... Femeia!
E un rău ce face bine,
Nu se poate fără... ea,
Pelin cu miere de-albine,
Spinul cu petale fine,
Sau mai simplu... Femeia!
Că-i soție, mamă, noră,
Totu-i pustiu fără... ea,
Cumnată, mătușă, noră,
Soacra acră ce ignoră,
Sau mai simplu... Femeia!
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre soacre, poezii despre miere, poezii despre mamă, poezii despre bine și rău sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nepedepsită
nepedepsită
de a fi privit înapoi
cu mult
înapoi
îmbrățișând deșertul
ne-am întâlnit
în setea de a privi
femeia lui Loth
îmbrăcată în foc
cu privirile arse
femeia lui Orfeu
cu veșmânt de moarte
femeia deșertului
cu priviri iradiind
spre prăpastia
unui pat de nisip
nepedepsită
de nepedepsit
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre deșert, citate de Marlena Braester despre deșert, poezii despre prăpăstii, poezii despre nisip, poezii despre moarte, poezii despre foc sau poezii despre Orfeu
Femeia e o nimfă,
Femeia e un mister,
Într-o plăpândă ființă,
Puternic caracter!
catren de Ana Truta (2017)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia rămâne femeie
Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.
Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.
Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.
Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre flori, poezii despre bătrânețe, poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre stele sau poezii despre simbolistică
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Ce își prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când sosește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sâni
- poezii despre îngeri
- poezii despre vulcani
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
Poem antagonic
Bărbatul calcă peste cuvinte
purtând bocanci înțintați.
Scrâșnind din gânduri
cioplește cu barda
crucea metaforelor
condamnate la povara agoniei lui.
Bărbatul iubește Femeia
precum iubește Hristos biserica
fiindu-i călăuzitor
și mântuitor în toate,
îmbrățișând-o cu pașii lipiți de ai săi.
Femeia pășește alin printre simțuri.
Frivolă,
posedată estetic,
filigranează tandru,
dureros de încet,
fiecare nufăr așezat în neant.
Femeia iubește Bărbatul
cu patima apei,
[...] Citește tot
poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre creștinism, poezii despre încălțăminte, poezii despre sânge, poezii despre simțuri sau poezii despre religie
Sclava enclava
nu vreau să văd america
vreau să locuiesc
într-o casă de americani
femeia
dominantă să urce
peste emigrantul din estul
europei prea albe
(?!) - femeia
să fie totuși o prietenă de de
mult citită prin cărțile mele
să fie frumoasă să fie
femeia
o superbă negresă cu părul
inele sau noduri
de circulație sanguină
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Statele Unite ale Americii, poezii despre sclavie, poezii despre păr, poezii despre prietenie, poezii despre frumusețe, poezii despre emigrație sau poezii despre cărți
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Care-și prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinerește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa-i femeia...
Așa-i femeia, tace și înghite,
Bătăi, umilințe sau vorbe prost rostite,
Se ferește de bârfă ca dracul de tămâie,
Alege iar călăul și palma ce-o "mângâie".
Așa-i femeia, îndură multe, știi?
Ar mânca și pietre pentru ai săi copii,
Se lasă jignită, și-n picioare călcată,
C-aceștia să aibă alăturea un tată.
Așa-i femeia, iartă, apoi zâmbește,
Printre vânătăi, pe toți îi păcălește,
Pare împlinită, își îngrijește casa,
Călăului, cu drag, îi pune zilnic masa.
Așa-i femeia, supusă și tăcută,
Sub jugul neputinței; victimă absolută,
Unde să se ducă? Și cine s-o mai ia,
Cu atâția prunci, flămânzi pe lângă ea?
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tată, poezii despre păcăleli, poezii despre prostie, poezii despre picioare sau poezii despre mâncare