Poezii despre fata rebele, pagina 2
Scot pălăria în fața iubirii
Sar pietrele rostuite în cale,
Scot pălăria în fața iubirii,
Sânii toamnei torn vin în pocale,
Sărutul crud e pacea amintirii.
Am fost ostatic florilor din vis,
Răsar rubine în lacrimă de rouă,
Grădinile de vânturi s-au desprins
Și s-au ascuns în cerul care plouă.
Aroma amintirii mută pașii-n cer,
Fluxul timpului ne macină-n măsele,
Pe rana sângerândă pudră de piper
S-adaugă la sarea stelelor rebele.
Unde este pulsului miezului din noi?
Răspund pietrele ieșite în asfalt,
Scot pălăria fluturilor moi
Pe crucea fulgerului nostru desenat.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre sculptură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Privesc în stele, visele
Care au căzut rebele...
Ești unicul din ele
Ce arde dorurile mele
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dor
Gânduri rebele
Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n șiraguri de spume,
trezindu-mi în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.
Te leg cu privirea de gânduri țesute
în vasta rețea de dorințe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neștiute.
E blândă privirea-ți ce-n mine se pierde
și-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
ce gânduri rebele ar vrea să dezmierde.
Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
rețeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre nori, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Odiseu
La poarta uitări se-adună regrete
venind dintr-o antică plajă
pe cântec vrăjit de sirene ascete
ce vor să mă prindă în mreajă.
Se-aude departe o primă soprană,
cu triluri prelungi mă despică,
iar cântecul său, de fată orfană,
la margini de nori mă ridică.
O voce mai gravă, de primă altistă,
se-avântă pe note rebele,
cu glasu-i divin, de văduvă tristă,
mă urcă la cer, printre stele.
Și fete virgine cu triluri mă-mbată
în noaptea toridă de vară
ajunse din larg le zăresc deodată,
pe țărmul vrăjit mă omoară.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre văduvie, poezii despre voce, poezii despre virginitate, poezii despre tristețe, poezii despre plajă sau poezii despre noapte
Psihoză
simt mâini diafane, mâini care ard
idei care pun stăpânire pe sânge
prin suflet aleargă flămând leopard
cu un brâu de flăcări mă încinge.
ochi abstracți ochi zămisliți de minte
pasiuni metafizice revelații absolute
față suavă îngerească, fierbinte
e soarele pe cer cu semnale acute.
voaluri de lumini îmbracă materii
razele dansând cu umbrele mele
gratii de trandafiri în pridvorul verii
minunile iubirii pogorâte din stele.
atracția amurgului la marginea serii
psihoză alungând întunecări rebele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vară, poezii despre trandafiri, poezii despre sânge, poezii despre semnale, poezii despre seară sau poezii despre pantere
Oreste
La poarta uitări se-adună regrete
venind dintr-o antică plajă
pe cântec vrăjit de erinii ascete
ce vor să mă prindă în mreajă.
Aud, deîndată, o primă soprană,
cu triluri prelungi mă despică,
iar vocea ei suplă de fată orfană,
pe margini de nori mă ridică.
O alta mai gravă, de primă altistă,
se-avântă pe note rebele,
cu glasu-i divin, de văduvă tristă,
mă urcă la cer, printre stele.
Virgine erinii în larg mi-se arată,
în noaptea toridă de vară
ajunse pe țărm, se opresc deodată,
c-un cântec vrăjit mă omoară.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Rebele! Mici, albe, verzui,
Negre! În tulbura lor vârtejire...
Cercuri! Îmi joacă seara-n chindii,
Iele în zbucium! Sălășluire!..
O parte în față mărunt îmi roiește,
Alta nevrotic la vale pornește,
Râul intervine, el forfotește,
Cealaltă liniște caldă dosește.
Lebăda. Aripi blajine lansează,
Ochii micuților ei îi veghează.
Trăsnet! Fulgere intră-n mister,
Bulbucii fac zgomot prin stropii de cer.
Nouri. Furia lor o trădează!
Cădere! Zigzaguri din nou desemnează.
Eu, cu umbrela în mână condei,
Schițez noua pornire printre văpăi!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre trădare
- poezii despre râuri
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre lebede
- poezii despre jocuri
- poezii despre furie
Poetul, un ghicitor în stele?
Citește oare vise rebele,
Supărari nespuse din minte,
Cititorului ce-l citește...
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre lectură
Floarea-soarelui
Mă-nvârt, ca floarea-soarelui, pe câmp,
După făptura ta strălucitoare,
Iar când apui în zarea călătoare
Obrazul mi-l aplec către pământ.
Stau noaptea-ntreagă aplecat așa
Și numai când răsari tu dimineața,
Descătușând din neguri fruntea grea
Eu îmi ridic setos spre tine fața.
Sorb razele pe care le trimiți
Pe câmpul plin de-o harnică speranță,
Și simt, treptat, cum nervii mei trudiți
Se umplu de-o frenetică substanță.
Aceasta îmi străbate trupu-ntreg,
Și-mi urcă prin arterele rebele,
Până când, împlinit, rodesc și leg
Cu toate florile ființei mele.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hărnicie, poezii despre flori, citate de Radu Stanca despre flori sau poezii despre dimineață
Nu (Radif)
Când este prea ostil destinul
(de ce nu?)
Să uite și de gânduri mai rebele
poate nu
Dar dacă-și pune-o mască mincinoasă
Și prin puterea ei să mă înșele
poate? (Nu!)
poezie de Gheorghe Leu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști sau poezii despre minciună