faptă

Omului bun îi e ruşine când face o faptă rea; omului rău îi e ruşine când face o faptă bună.

aforism de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea duşmanilor este o faptă frumoasă; dar o faptă şi mai frumoasă, mai omenească, este înţelegerea duşmanilor, pentru că înţelegerea este şi iertare, şi justificare, şi reconciliere.

citat din Aleksandr Ivanovici Herzen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că cel căruia i se face un bine e dator să-şi aducă aminte toată viaţa, iar cel care-l face, să-l uite îndată – dacă vor, unul să facă o faptă lăudabilă, iar celălalt să nu săvârşească o faptă vrednică de un om mic la suflet. Iar a aminti şi a vorbi despre propriile servicii este aproape la fel ca a le reproşa.

citat clasic din Demostene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ordinea naturii noi nu putem înapoia binefacerile acelora de la care le primim, sau numai rar. Dar binefacerea pe care o primim trebuie restituită cuiva rând pe rând, faptă cu faptă, centimă cu centimă. Feriti-vă ca prea mult bine să stea în mâna voastră. El îşi va pierde natura iute... Răsplătiţi-l iute în vreun fel.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeii cu inima curată

Darul e înţelepciune
Alinare şi speranţă.

Oriunde poţi fi de faţă
Totul e trecut cu bine.
Iubeşti ştiinţa şi natura,
Libertatea şi măsura.
Inimii îndurerate
Ai să-i dai plante minunate!

Crezul cel trecut în faptă
Răgaz ai să-l împlineşti.
Ai o inimă curată,
Curaj ştii să dăruieşti
Iar şi iar din darul sfânt
Univers trăind în plantă
Necontenit treci în faptă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teo

Tinereţea-i minunată
Ea ni-i dată doar o dată
O tăieşti sau n-o trăieşti,
Darul tot o să-l primeşti.
O floare-i cu parfumul său
Răgazul ai s-o porţi mereu
Ascultă-i taina îmbietoare.

Inima calea-ţi arată,
Ori te-mbie, ori te ceartă!
Răspunde-i mereu cu faptă
Dăruie-i ce ea aşteaptă
Anii tăi cei mai frumoşi
Cutezanţa-n gând şi faptă
Hotărâtă, înţeleaptă
Ei, sunt anii generoşi!

acrostih de Constantin Iordache din Gânduri în patru rânduri – de 8 martie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 129

Spiritul irosit în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, sângeroasă, indecentă,
Sălbatică şi crudă şi nedreaptă
Pe care n-o iubeşti, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voiniceşte,
Dar cugetul momeala o vomită
Căci cel ce-o înghite, brusc înnebuneşte;
Şi-apoi nebunul se îmbogăţeşte
El are, a avut şi vrea mai mult
Şi pare fericit, deşi jeleşte,
Că bucuria a respins demult.

Asta văd toţi, dar nu au ştiinţa-adâncă
Să ocolească raiul ce în iad ne-aruncă.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară

Tinereţea-i minunată,
Ea ni-i dată doar o dată.
O trăieşti sau n-o trăieşti
Darul tot o să-l primeşti.
O floare-i cu parfumul său,
Răgazul i-l ai să o porţi mereu
Ascultă-i taina îmbietoare.

Inima calea-ţi arată
Ori te-mbie, ori te ceartă,
Răspunde-i mereu prin faptă
Dăruie-i ce ea aşteaptă
Anii tăi cei mai frumoşi,
Cutezanţă-n gând şi faptă
Hotărâtă, înţeleaptă,
Ei sunt anii generoşi.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul ales

La orizontul prins în noapte
Umbra luminii iarăşi va străbate,
Inima ce bate să-mplinească toate.

Legământ, îndemnuri către faptă,
Un vis lăuntric care-l poartă.
Cuvântul ales e-o veche moştenire,
Ideea de mai mult şi mai bine,
Acestea sunt în ideal şi avânt
Nepieritoare cum e viaţa pe pământ.

Tenacitatea în gând şi faptă,
Rază de împlinire a vieţii,
Izbânda sa când vine-i meritate
Ţine de zorii dimineţii,
Ăsta-i ecoul demnităţii.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 129

Spiritul scurs în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, hoaţă, indecentă,
Sălbatică şi crudă şi nedreaptă
Pe care n-o iubeşti, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voiniceşte,
Dar cugetul momeala o vomită,
Căci cel ce-o înghite brusc înnebuneşte;
Şi-apoi nebunul vrea ca să posede
El are, a avut şi mai doreşte
Şi e nefericit, deşi nu vede,
Căci a visat şi-acum plăceri pofteşte.

Asta ştiu toţi, dar nu au ştiinţa adâncă
S-alunge răul care-n iad ne-aruncă.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!