exterior

Chestionar

Şi vouă vi se mai întâmplă
să nu mai fiţi deloc frumoşi?...
Să vă uitaţi, privirea tâmpă,
în oglindă... Vă găsiţi scârboşi?!

Şi cum se face, tot atunci
nimic nu merge, e împotrivă!?
Nu poţi ce vrei, nu poţi s-ajungi,
eşti fără de control, eschivă!?!

Şi pe deasupra nervi te lasă,
te-ai răzbuna p-orice, oricine;
pe cei nevinovaţi de-acasă...
Nici tu nu ştii... De unde vine?!?

Şi acelaşi eşti, exterior;
poate puţin modificat
printre detalii de decor...
Mai răvăşit; un bos... umflat!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simţi o femeie

Te privesc cu mâinile,
Prin atingeri.
Alunec pe tine încet,
Cu ochii închişi şi te caut.
Mângâiere după mângâiere.
Pielea ta fină şopteşte,
Iar eu o ascult.
Îmi spune o poveste,
Povestea ta.
Îmi pui un deget pe buze...
Să tac...
Până şi respiraţia mea ţi se supune.
Eşti altfel... exişti dinspre interior
Înspre exterior şi încep să înţeleg
De ce ceilalţi sunt orbi, de ce nu te văd.
O femeie se simte, nu se priveşte.
Nu tu o mângâi pe ea, ci ea se lasă mângâiată de tine.
Abia atunci începi să înţelegi ce simţi.
Îi simţi sufletul, emoţiile, iubirea.
Abia atunci realizezi că ea te mai naşte o dată...

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra din sânge

În inima iubirii e-nfiletat un bec,
Dumnezeu a dăruit energia cerească,
Un porumbel interior zboară în cerc
Pictând îngeri de speţa omenească.

În exterior lumina are umbra nocturnă,
Sabia vieţii pictată iese din teacă,
Îngerii adună cenuşa crucii în urnă,
Flacăra din sânge cu lacrimi s-o şteargă!

Punct în răsăritul propriului apus

Între răsărit şi îngenuncheatul apus
Creştetul meu desenează un semicerc.

Între apus şi-ndepărtatul răsărit
Umbra mea desenează cercul întreg.

Ce punct e-n răsăritul propriului apus?
Nici duhul Unirii nu are răspuns!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interludiu urban

Vopsim echilibrul distorsionat puternic,
Atâta pace adusă multor nevrednici,
Nesăbuinţa continuă spre margini,
Unui fragment spiritual amprentat
Frumos exprimat, niciodată savurat
Precum un convoi de neguri adâncite,
Multe taine, ascunse minţilor hibride,
Adâncuri paradisiace contopite
De tenebrele materialismului absolut,
Fii tăcut în linişte, copile,
în interior să fii un luptător,
Pentru un singur scop fundamental,
Evoluţia propulsată nu vine din exterior,
Indiferent daca e color, incolor fără margini,
Supremaţia energiilor interioare,
Focusate pe minţi simple, sclipitoare,
Tandreţea arhipelagului universal,
Domnină fiecare vârf al subconştientului,
Clădit cerinţelor tale milenare.

poezie de Liviu Cazangiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dorul greu şi nu mai trece

Evadez într-o carte-
Dragă mi-e, s-o cuprind:
O, filele-i înmiresmate
Rup ochii mei în jumătăţi de nimb,
Unde nu e trădare-
Leac asemănător parcurge
Golul din suflet, ce nu are
Rost de-a se traduce.
Evadez într-o lume,
Umbra-i mă întoarce spre lumină,
Şarada cărţii, fila ecumenă,
Istoriseşte pacea divină.
Neobişnuit de calmă,
Urăşte închisă să stea,
Mai aproape de mine,
Ar învăţa şi ea să poată evada-
Indiferent în ce lume,
Timp, spaţiu, însă, în întregime,
Revăzută, ca astăzi,
Esteră, aidoma Cerului, deschisă rămâne-

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole (18 mai 2018)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra şi apa

Piatra şi-a uscat inima din interior spre exterior,
Apa i-a furat sângele şi l-a ascuns în câmpiile mănoase,
Peştii zurlii se agaţă în undiţa fulgerului plutitor,
Munţii fumegă depărtări cu dinţii din albitele oase.

Dulce în zbor frumuseţea s-ascunde frenetic în noi,
Nenăscute sunete, calm, se articulează tomnatic,
Vestitorii iubirii aduc găleţi parfumate cu ploi,
Ne scăldăm în laptele arcului voltaic electrostatic.

Piatra şi apa zidesc urme între spaţii din muguri pustii.
Nădejdi, deznădejdi, sapă apocalipsa din clipă,
Ferăstrăul necunoscut depozitează lacrimi argintii
Când bucăţi din piatră, în apă, de prefacere ţipă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuţi/necunoscute

nu te uita! nu traversa! mergi înainte!
comenzile îmi aparţineau sau eram doar un receptor defazat?
cineva îmi şoptea că viaţa e frumoasă şi merită trăită

ai simţit vreodată că te mişti în interiorul unei cuşti de sticlă?
din care nu poţi vedea ce se întâmplă la exterior
şi că uneori auzi şoapte şterse atât de şoptite şi neînţelese încât...

mai bine nu. nu te mira. uită că viaţa ta
a fost un şir neîntrerupt de nonevenimente şi tăceri
care cu greu ascundeau tumultul vieţii

poate că viaţa m-ar fi învăţat să iubesc şi să urăsc
poate că viaţa mi-ar fi tras şuturi şi m-ar fi aruncat în şanţ
dar ar fi fost o viaţă adevărată şi nu un exponat în vitrina experimentelor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cu violoncel

Înfăşor cuvintele în pânza cunoaşterii
le capitonez cu violet uşile,
să nu se audă în exterior,
sunetele să rămână închise-n voce
şi să cânte imnuri dragostei.

Rostirea lor pe de rost,
să se lege-n şirag smălţuit de trăire,
să-mi fie iarbă de căpătâi moale
sub aura poetică a gândului.

Soarele aruncat în zori pe ţărmul îndepărtat,
să le ridice în braţe,
să le dea drumul în valuri
şi să vâslească prin sufletul meu.

Memoria să le tapeteze pereţii literelor,
să fie aşezate-n sertarele pentru poeme
iar tu femeia cu violoncel,
să le interpretezi pe note joase,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în iubire şi în fericire se moare

când se cutremură istoria
unui sentiment aparte
suntem o clipă nebuni
şi apoi plecăm fiecare pe alte porţi
să ne găsim centrul fiinţei
şi să umplem un spaţiu gol
între ceea ce crezi că eşti
şi ceea ce încerci să afli că eşti
e ca şi cum te-ai privi din exterior
rămas singur în iubire
aduci restul lumii cu tine
şi dai lucrurilor un alt nume
delta îngheţată o laşi
în spatele tău fiindcă- dincolo-
e limita nordică a călătoriei
viaţa şi călătoria sunt sinonime
viaţa - panglică de lumină şerpuitoare-
am pornit într-o călătorie spre soarele - răsare
să trec spre ţara fericirilor, iubite
şi în iubire şi în fericire se moare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

În seara asta, luna şi stelele par a fi uimite,
Din cauza zâmbetului tău
Şi pentru ochii tăi frumoşi,
Un pic de fard pe obraji şi luna luminează,
În timp ce stelele timide se ascund
În spatele norilor pufoşi,
Unde veţi vedea chiar şi lacul calm şi adânc.
Dintr-odată se va schimba timpul,
O briză uşoară se va ridica,
Pentru că vântul curios va vedea,
Chipul pe care-l cunosc stelele....
Chiar şi natura, recunoaşte farmecul acestei creaturi,
Dar farmecul real nu este în aspectul exterior,
Ci în ceea ce este la pieptul lui, lângă el,
Unde ea continuă dansul ei,
Cu blândeţe şi eleganţă....
Suntem înconjuraţi de o frumuseţe atât de liberă,
Farmecul de basm pe care doar ea îl ştie.

poezie de Eugenia Calancea (8 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!