eu ma grabesc tu te grabesti

Stigmatele timpului

Nu mă cunoşti
Îmi ştii numai stigmatele

Eu sunt cel ce mişcă şi opreşte ceasurile
Nu trebuie să mă grăbesc – nu ştiu ce-i sfârşitul
În neant prefac orice materie

Dar cine oare mi-a dat începutul
Şi te-a pus pe tine în drumul meu

poezie de Zofia Walas din Z zywicy slow, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues-ul

Şireturile ambilor tăi pantofi se rup,
Iar tu rămâi suspendat şi parcă scos din uz,
Exact când te grăbeşti enorm de mult –
Iar asta se cheamă blues.

Mergi să cumperi un baton de ciocolată
Şi constaţi că bănuţul tău, ca acul căzut în cucuruz,
S-a pierdut din buzunarul cu astarul vechi –
Ei, asta se cheamă, iarăşi, blues.

poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XVIII

Doamne, noii zori
cu fulger, bubuie.
Grăbesc vestitori
spre boltă de-i suie.

Larmei te-nchină,
în rostogolire;
căci însăşi Maşina
cere preaslăvire.

Iar Maşina, iată,
urlă răzbunare
râvnind să sluţească.

Ea ne suge, toată:
deşi patimi n-are:
drept e să slujească.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adună-ţi puterile

şi vino vino spre tine
lasă-ţi prietenii să alerge-nainte
ei se grăbesc
nu te juca decât cu acele cuvinte
ce nu însemnă nimic
de aici înapoi
adună-ţi puterile cum
ai aduna hârtiile aruncate – scrisorile ne
recitate – pe jos într-un parc
de maşini de tăiat
iarba sălbăticită, cu timpul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea către fericire

Întotdeauna să fie magie
pentru oamenii din apropierea ta.
Tu te grăbeşti spre fericire,
eu vreau să uit totul.
Să fie lumină,
să fie veselie,
să fie culoare,
chiar dacă totul este
în alb şi negru.
Întotdeauna să fii pentru alţii
ce vrei pentru tine
adică calea către fericire.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

Dealul - colaj în schimbare,
piept zvârcolindu-se
în apa gălbuie a amiezii.
Uneori timpul se ghemuieşte
în cetatea din adâncuri.
Alteori vine înspre noi
ca un fluviu năucitor.

Ochiul inimii - adâncimea fântânii.

Peste lanurile de rapiţă
aleargă hergheliile nărăvaşe
ale norilor.

Zmeii grăbesc
înspre bogatele câmpii.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu văl

toamna e o femeie cu văl
cu siluetă înaltă
care ascunde profund un farmec târziu
de imortele fine
misterele tac pe buzele ei castanii

esenţele vechi de ploaie matură
se preling pe mantia violacee
cu picioare
lungi

în cadenţa ploii
norii se grăbesc spre nedefinit
ca nişte acoperişuri
trecătoare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac cale

bătută cu barosul şi ciocanul
de lovit degete când baţi cuie
mă grăbesc să nu vină autostrada
până la tine mănânc seminţe

nepriceput încerc peste timp
să ridic un pod în calea cuvântului
în cercul nopţii fac o poezie

torn şi beton la lumina lanternei
să ajung repede în braţele tale
cu florile mângâiate de vânt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisură

Sunt de piatră:
dur rece inabordabil

întârzii în tăcere peste limitele convenţiilor

nu sper, nu aştept, nu mă grăbesc

ciocănesc pe toate părţile îndemnul
Non ridere, non lugere, neque detestari, sed intelligere*.

Doar surâsul amar în colţul gurii
mai trădează adânca tristeţe.

Inima arde. Mintea se bâlbâie.

* Nu râde, nu plânge, nu detesta, ci înţelege. (Spinoza)

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoaşe

Ascultă, orice încerci să faci
cu viaţa ta, nimic nu te va uimi vreodată mai mult
decât visele trupului tău,

decât spiritul lui
care tânjeşte să zboare,-n vreme ce oasele, substanţiale şi grele,

împung cu crestele lor negre şi se grăbesc
înapoi pe câmpiile focului veşnic,

unde toţi şi toate,
chiar şi marile balene,
vibrează melodic în cântece.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!