dumitrache vasile

Poveste nocturnă

Spune-mi
o poveste
cu gust
de amor,
fiul lui Simon,
şoapte tremurate
revarsă-le
pe buzele-mi umede,
surâsul tău,
ego,
uşor,
pe vine,
miros ameţitor,
forme
tantrice,
nesfârşite,
pătrund
dezbrăcate
între paranteze,
tresărim,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Dumitrache DMP din Port balerinii cu aripi
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lună de cireşe

O lună de cireşe
stau prinse
în pleoapele stelare,
ca nişte muze
sperând să cadă
ploi trezite
cu fulgere nemărginite
prizându-le
în fotografii străpunse
de aripi contopite
în priviri libere.

O lună de cireşe
flori albe
roşii pete
prelinse-n
dulci sentimente
duios pătrund
în aerul scufundat
de degete desenate

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Dumitrache DMP din Port balerinii cu aripi (2012)
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie Vasi Radulescu

Vasile, Vasile,
Mă mir şi mă uit la tine!
Ziua noaptea, vinzi o carte,
Nu ti-aş lua-o nici in rate!
Şi dacă mă uit mai bine,
Vasile, Vasile,
Scrisul nu e pentru tine!

Mărioară, Mărioară,
Şase cărţi o suta doară!
Hai că mă vezi şi diseară
Vin să-ţi fac oferta iară!
Mărioară, Mărioară,
Nu-mi fă rău la inimioară,
Ia-le că mă bagi în boală!

parodie de Ana Truta (aprilie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undev-Cândva

Undeva,
prin mine,
filele trasează linii,
coperta inimii
îşi caută echilibrul,
de tine,
prin mine,
creând cuvinte,
de mult,
de toate,
spălate cu lacrimi
de dor
prin tine,
presimţite,
bărbat
de mintea mea creat,
niciodată
nu vei şti
că viaţa mi-ai schimbat,
că te iubesc decât mă iubeşti,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Dumitrache DMP
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasile Nelu, nu în VAN,
A scris câte-un catren pe an
Şi-aici, în carte, puse, deci,
Exact cât scrise: şaptezeci!

catren de Nelu Vasile din Înscris pe borna 70
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Aud un glas astral demult
Nu pot răspunde, cred că-s mut
Aud un râu ducând spre nord
Eu sunt în mare, nu ştiu să înot

Aud o pasăre măiastră
Mă cheamă-n lumea împărătească
Eu stau în patul de pământ
Nu pot zbura şi mor curând

Aud un tibetan cântând
Corpul mi-e împietrit şi plâng
Mai aud un glas senin
Un arhanghel, îmi dă vin

Sunt aproape mort acum
Miros tămâie şi mult fum
Totuşi mai aud ceva
Ani lumina, vocea ta...

poezie de Claudiu Dumitrache din Boemia unui Mort (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mama mea era frumoasă
că o zână din poveste...
a plecat de-un timp de-acasă
căţărând pe nişte creste...

pârjolit de disperare,
jupuit de amănunte,
privesc buzele... cu care
mă mai săruta pe frunte...

aplecat peste uimirea
lacrimei lipită-n pleoape
stau de vorbă cu privirea
ce mi-a fost aşa... aproape...

nopţile fără pereche
mi-amintesc cu nostalgie
şi cercelul din ureche,
şi gropiţa... din bărbie...

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Alexandra, fetiţa din Caracal

acum când toţi analfabeţii
se află-n funcţii fără număr
mă aşteptam ca toţi poeţii
să fie umăr lângă umăr

mă aşteptam la unitate
să fim cumva aceeaşi voce
în faţa lacrimilor toate
şi-a suferinţelor atroce

şi când privesc la nişte fete
pline de farmec şi candoare
mă uit sfârşit la nişte plete
care adună,, inimioare"

şi-i doare-un cur de ce se-ntâmplă
de cei plecaţi printre străini
în loc de trei culori la tâmplă
au o pereche de bikini

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâslesc către casă

cu o pană de scris
dau apa în stânga în dreapta
ajung pe moldova care seacă
sau
renaşte în mine - hâdă e
hidra cunoaşterii -
fluieră o mână pe fereastra vaporului
trece lăcrimând o poezie
aş rescrie finalul
nu mă
lasă apa
care trece pe când
trăia
din când în când veci
de veci voi scrie despre iubire

Vasile Culidiuc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am fost în visul ce de-un timp încoace
ni se plimba prin gând de colo, colo,
dar mi-ai văzut privirile sărace
şi ai plecat... şi m-ai lăsat acolo,

şi-acuma am rămas doar eu şi corbii
ce ciugulesc din resturi de iubire,
am bâjbâit cu mâinile... ca orbii,
dar n-am mai dat de buza ta subţire,

credeam ca-i rătăcit, se mai întâmplă,
orbecăind spre-a te putea atinge,
un gând încins mi s-a înfipt în tâmplă
şi brusc... am înţeles de ce nu ninge,

ştiai că-mi strâng speranţele în turme
să te-nconjor cu tot ce-i bun în mine
şi-atunci te-ai hotărât să nu laşi urme,
să nu mai pot răzbi cumva spre tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!