dumbrava

Idilă începută pe Podul Minciunilor

Sus pe pod, seducătorul,
Fete-i declară amorul
Şi au continuat isprava...
În tufişul din Dumbrava!

epigramă de Valerian Lică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

S-a născut într-o dumbravă,
Bată-l Dumnezeu să-l bată,
Cu-o memorie grozavă,
Da-i lipsit de judecată.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (6 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele este frumos pe vreme bună, dar este fascinant pe viscol sau furtună.

citat din Bucura Dumbravă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele ne intră treptat în suflet cu florile şi pădurile, cu apele şi vânturile, cu zilele şi nopţile, cu soarele, cu luna şi stelele, cu tot tâlcul lor dumnezeiesc.

citat din Bucura Dumbravă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stânca ne umple de o bucurie puternică, ea trezeşte în om o voluptate a urcării, bucuria de a birui greutatea trupului său, de a-l ridica mai aproape de cer.

citat din Bucura Dumbravă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Romantism"

Fetei, la picioare, a depus
Inima lui tânără şi bravă.
"Ce să fac cu asta?" i s-a spus,
"N-ai şi tu o vilă-ntr-o dumbravă?"

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Oltea: Cine-a învins?
Ioan: Moartea! Ca-ntotdeauna. Credeam că sângele păgân e negru... Când colo, e purpuriu, ca al nostru... Într-un ceas, toată dumbrava s-a făcut roşie...

replici din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănăstirea Dumbrava

Colţ de rai, pe vârf de plai,
Din izvoarele credinţei însetaţilor să dai,
Strălucire în veci să ai!
În lumea făgăduinţei, cu eternitate în Rai.

poezie de Valeria Mahok (1 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau iar poieni cu oaze de narcise!

Miroase a parfum de primăvară...
Când vântu-şi saltă trena mă-nfioară,
Iar eu la gura sobei nu mai stau,
Cu visele-mi ce-n gânduri pribegeau.
Vreau iar poieni cu oaze de narcise,
Spre care-alerg cu braţele deschise,
Dumbrava mea cu insule gălbui,
Ca mierea de salcâm, ori puf de pui!
La pieptu-mi strâng buchetul de narcise,
De-un auriu venind parcă din vise,
Ce-aşteaptă de un an, câteva clipe,
Din somnul mult prea lung să se-nfiripe.
În marea de narcise aş mai vrea,
Să-mi cânte-a dor, în tril, o rândunea
Şi răstignită-n lacul de smarald,
Din iarba verde-n care-am să mă scald,
În răsărit de soare şi-n amurg
S-aud narcisele, şiroi, cum curg
Cu unduiri, ca spicele din lan,
De-s prin poieni, dumbravă, ori tăpşan.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kindly and Friendly Karma Reminder - KAFKAR: să fii fără pată, cu inima curată, mintea luminată şi intuiţia ca o dumbravă minunată când vine nota de plată; la scadenţă, să deţii a bunătăţii esenţă!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!