dragi

Filip (către tânărul Alexandru): Alexandru, nu te naşti rege, ci devii rege. Prin călire şi suferinţă. Un rege trebuie să ştie cum să îi rănească pe cei dragi. O viaţă stingheră. Întreabă pe oricine. Pe Heracle. Pe oricare dintre ei. Soarta e crudă. Niciun bărbat şi nicio femeie n-au cum fi foarte puternici sau frumoşi fără ca haosul să apară. Râd atunci când ajungi prea sus. Şi zdrobesc tot ce ai clădit cu un simplu moft. Gloria de care te bucurai ţi se ia imediat. Şi le devenim sclavi.

replică din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Dragi domni şi prieteni! Eu am mai spus-o şi cu alte ocazii. Activitatea noastră trebuie organizată pe multiple planuri. Prin efortul nostru comun, al tuturor birocraţilor, vom putea preface scumpul nostru Absurdistan într-o a doua Japonie. (Aplauze.)
Funcţionarul: Japonia? Deocamdată suntem în faza Hiroşima.
Moisescu: Regret nespus că unii sunt nemulţumiţi. Absurdistanul va deveni o Japonie a celor care trăiesc din muncă. Daţi-mi voie să vă aduc la cunoştinţă că acest pământ binecuvântat trebuie muncit.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Commodus: Dacă eşti cuminte, mâine seara îţi spun povestea împăratului Claudius care a fost trădat de cei apropiaţi lui, de rudele de sânge. Şuşoteau prin colţuri întunecate, plecau noaptea târziu şi conspirau, dar împăratul Claudius ştia că pun ceva la cale. Ştia că sunt ca nişte albinuţe harnice. Iar într-o noapte s-a dus la una din albinuţe, a privit-o şi i-a spus: "Spune-mi ce ai făcut, albinuţă harnică, de nu îi voi doborî pe toţi cei dragi ţie. Vei privi cum mă îmbăiez în sângele lor." Iar împăratul avea inima frântă. Albinuţa îl rănise cum nimeni altcineva nu o mai făcuse. Şi ce crezi că s-a întâmplat atunci, Lucius?
Lucius Verus: Nu ştiu, unchiule.
Commodus: Albinuţă a mărturisit tot.

replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felicia: Bună. Vă mulţumesc că aţi venit pentru a vă exprima regretele, dar şi neîncrederea. Sora mea Martha v-ar fi fost recunoscătoare. Ştiu că mulţi dintre voi au întrebări. Tocmai ce-am vorbit cu un detectiv şi am aflat că investigaţiile sunt în curs de defăşurare. Un lucru e sigur: Martha a avut o moarte violentă. Ştiu că e greu să auziţi asta. Se pare că a fost o luptă. Au fost descoperite zgârieturi şi vânătăi pe corpul ei, câteva oase rupte şi urme de praf în plămâni, ceea ce înseamnă că a fost îngropată de vie, cel mai probabil suferind de dureri atroce. Vestea bună e că nu s-au găsit urme ale unei agresiuni sexuale. Acum e timpul să plecaţi acasă la cei dragi. Şi încă ceva: în loc de ceremonie funerară, voi organiza o licitaţie pentru vânzarea casei. O să vă rog să nu veniţi cu cecuri.

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de basthedt
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rachel (după ce Chandler este lăsat fără pantaloni şi legat cu cătuşe de biroul şefului lui Rachel, ea este de acord cu greu să-l elibereze): Promite-mi că nu o să o mai vezi niciodată pe Joanne.
Chandler: Niciodată.
Rachel: Nu o să mai calci niciodată în biroul ăsta.
Chandler: Nu.
Rachel: O să-mi dai înapoi walkman-ul.
Chandler: Prom... nu am împrumutat niciodată walkman-ul tău.
Rachel: Atunci, l-am pierdut, îmi cumperi unul!
Chandler: Sigur! Haide!
Rachel (desface cătuşele, iar Chandler îşi freacă încheieturile unde au stat cătuşele): Doare?
Chandler: Nu, doar că văd bărbaţi care fac asta când li se iau cătuşele. (Fuge la uşa biroului, unde sunt agăţaţi pantalonii.) Salutare, pantalonii mei dragi.
Rachel: Stai un pic! Cum crezi că ieşi afară?
Chandler: O să inventez ceva. Mă pricep la minciuni. Apropo, chiar ţi-am împrumutat walkman-ul.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: Haley, prietena cea mai bună, a plecat de curând din oraş. Şi... mi-a fost foarte greu. Până acum am fost mereu noi doi împotriva tuturor. Am crescut împreună şi... acum pur şi simplu a plecat. Eu... Eu înţeleg partea cu plecatul. Doar că aş fi vrut ca ea să mă fi sunat înainte de-a pleca. Să fi vorbit cu ea despre asta. Adică, nu s-o fac să se răzgândească... sau să-i zic ce să facă, doar... să-i spun că o iubesc.... şi că mi-e dor de ea. Să-i spun la revedere. Fratele meu trece printr-o perioadă dificilă. Vreau să-l pot ajuta mai mult. Faptul că ne înţelegem bine e ceva nou pentru noi. Şi aş mai vrea să uşurez lucrurile pentru mama mea. Deşi a fost un an greu pentru noi, vreau, mai mult decât orice, să fie fericită. Dar asta nu schimbă faptul că trebuie să mă apropii de tata, pentru că numai aşa poate găsesc un mod de a-l învinge. De a-i elibera pe oamenii dragi, o dată pentru totdeauna. Sper doar să am puterea de a-l da jos pentru totdeauna.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rachel Garrett: Ca să fiu sinceră, Picard... mulţi dintre membrii echipajului meu şi-au exprimat dorinţa de a se întoarce, deşi ştiu care sunt şansele. Unii pentru că nu suportă să trăiască fără cei dragi; unii pentru că nu le place ideea de a renunţa în mijlocul unei lupte. Dar le-am spus că, în contextul actual, Federaţia are nevoie de o altă navă împotriva klingonienilor, şi să ne obişnuim cu acest context.
Jean-Luc Picard: Dar întoarcerea voastră ar putea fi mult mai de folos. Războiul nu merge bine pentru Federaţie... e mai rău decât se ştie. Comandamentul Flotei Stelare consideră inevitabilă înfrângerea. În 6 luni, s-ar putea să nu avem de ales şi să ne predam.
Rachel Garrett: Şi spui că toate astea sunt rezultatul sosirii noastre aici?
Jean-Luc Picard: Încă o navă nu va face o diferenţă în acest context, dar, acum 22 de ani, o navă ar fi putut opri războiul înainte de izbucnirea lui.
Rachel Garrett: Maior Castillo.
Richard Castillo: Da, căpitane.
Rachel Garrett: Anunţă echipajul că ne întoarcem.
Richard Castillo: Da, căpitane.
Rachel Garrett: Romulanii vor avea parte de o luptă pe cinste. Una care va rămâne în cărţile de istorie.

replici din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare e mai important dorul de trăiri intense, de emoţii şi prea plin de sentimente? Sau cel de persoane? De persoanele care provoacă astfel de emoţii. Nu ştiu. Nu m-am gândit până acum la aşa ceva. Dar înclin să cred că emoţiile în sine sunt cele care ne lipsesc, persoanele care le-au provocat de-a lungul timpului fiind diferite.

Dor de viaţă, de iubire, de fericire, de bucurie – a ta sau a celor dragi, de hohote de râs, de emoţii intense, de atingeri diafane, de mângâiere, de tandreţe, de dulcea oboseală după un ţel împlinit, de libertate, - da trebuia să-l clasez mai pe primele locuri că e cu adevărat important - de plăcere, de satisfacţie, de speraneţe – toate aceste doruri se întâlnesc în poemele din Boemia unui mort.

Dacă am uitat vreunul asta înseamnă că autorul nu l-a mai trăit de mult şi e cazul să se ocupe de asta.

Scrisul îţi cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puţină îndrăzneală, enormă exigenţă şi nu de puţine ori înţelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri de a înghiţi amarul propriei neputinţe de a depăşi limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalţă fără jertfă.

Boemia unui mort este fără îndoială o imagine profundă a autorului Cludiu Dumitrahe, care se afirmă năvalnic, surprinzând atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi cu zi - bucurii, tristeţi, îndoieli şi speranţe.

Cum primăvara, în Domnul se trezeşte descoperind Calea, Adevărul şi Viaţa - regăsind puterea de a fi - autorul descoperă că scrisul îi face bine. Sufletul autorului vrea să rămână în libertatea unui izvor...

replică din eseul Recenzie pentru Boemia unui Mort de Claudiu Dumitrache de Rodica Elena Lupu (2019)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Norocul tău... Şi ce intenţionezi acum? Ai de gând să le spui şi celorlalţi despre mesajul pe care l-ai trimis sau nu?
Mihai: Nu ştiu, nu m-am gândit. Tu ce crezi?
Lucian: Că ar fi mai bine să le spunem. Nu există motive să le ascundem acest lucru.
Mihai: Da, dar dacă le spunem, nu crezi că vor dori şi ei să vorbească acasă, cu cei dragi, sau să le lase mesaje?
Lucian: Treaba lor! Nu mă interesează! Au tot dreptul să facă orice doresc. Eu nu le pot interzice!
Mihai: Nu te înţeleg deloc, comandante! Parcă tocmai spuneai că asta ne-ar distrage total de la activitatea noastră pe această planetă, că nu ne-am mai concentra la ceea ce avem de făcut aici, că ne-ar provoca suferinţă, atât nouă, cât şi lor...
Lucian: Da, aşa este. Dar nici asta nu-mi dă dreptul să le interzic să ia legătura cu cei de acasă, dacă ei doresc acest lucru. Desigur, am să le expun din nou punctul meu de vedere în ceea ce priveşte această problemă delicată, nu pentru a-i influenţa în decizia pe care o vor lua, ci doar pentru a le da serios de gândit. Apoi să hotărească ei singuri cum ar fi mai bine să procedeze. Am încredere deplină în judecata lor. Ştiu că oricare ar fi decizia lor, ar fi cea corectă.
Mihai: Ah, acum te înţeleg... Eşti foarte subtil! Nu le interzici direct, dar le expui punctul tău de vedere, pentru a le da serios de gândit, deci într-un fel, tot a interdicţie seamănă.
Lucian: Poţi s-o consideri cum vrei tu, dar oricum ar fi, nici unul dintre voi nu va putea să-mi reproşeze nimic, pentru că nu v-am interzis deloc acest lucru, nici unuia, niciodată. Înţelegi?
Mihai: Da, aşa e... După cum am spus, foarte subtil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Staţi puţin, încă n-am terminat!
Maria: Dar ai zis că vei încheia.
Lucian: Da, am zis că voi încheia cu scuzele, nu de tot. Vă rog, încă puţină răbdare! Pentru că n-ar mai fi multe de spus, dar e foarte important! Luaţi loc, vă rog şi ascultaţi-mă, cu mare atenţie! Deci, nu în ultimul rând, poate cel mai important lucru... Am să vă rog mult doar să mă ascultaţi şi să nu mă întrerupeţi, deloc, pentru că... Eu, Enka Lucian, comandant al navei spaţiale "Pacifis", al echipajului acestei nave, cât şi al întregii misiuni spre planeta Proxima, vă promit solemn, dragi colegi, vouă, tuturor, azi, duminică, 27 ianuarie 2092, că, începând din acest moment, indiferent de motivele pe care le-aş avea, n-am să mă mai comport niciodată prosteşte sau într-un mod neadecvat poziţiei mele! Deci, mi-am luat angajamentul acum, aici, la modul cel mai serios posibil, în faţa voastră, că n-am să repet asemenea greşeli şi nici n-am să comit altele asemănătoare! Sper din tot sufletul să-mi pot respecta această promisiune pe care v-am făcut-o acum, pentru că dacă nu voi reuşi, atunci... Nu ştiu ce să mai cred! Dar dacă v-am promis, puteţi fi siguri că voi face tot ce-mi stă în putere pentru a mă ţine de cuvânt! Să ţineţi minte această zi, în care eu, comandantul vostru, v-am făcut această promisiune, pentru că eu sigur o voi ţine. Iar ţie, Stela, îţi promit, tot acum, aici, de faţă cu toţi colegii noştri, că nu voi mai încerca niciodată să umblu fără ştirea ta prin dulăpioarele cu medicamente din cabinetul medical şi nu mă voi mai atinge niciodată de pastile sau de orice altceva din cabinetul tău, fără a avea permisiunea şi recomandarea ta!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!