dincolo+de+oglinda

Septembrie

Florile sălbatice care-acoperă acest ţinut au fost martore la căderea zeilor,
Dincolo, departe, adie un vânt care se îndepărtează tot mai mult,
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi,
Îl întorc pe Dincolo înapoi pe păşunile lui.

Acesta se numeşte lemn, iar aceasta meşă;
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.

Acest Dincolo există doar în moarte, îngheţat – un buchet de imortele.
Oglinda lunii atârnă nemişcată de un mileniu deasupra păşunii.
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.
Singur, traversând gânditor aceste păşuni ale clipei.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de metafizică

e marea şi dincolo de mare
e moldova
şi dincolo de moldova
e voroneţul
cu albastrul ochilor mei
nu e chiar aşa de greu
de înţeles (?!) moldova
coboară după ce şi-a colorat apa
cu voroneţul cel albastru
cel metafizic
şoimul zboară în volte
dincolo de mare dincolo de râu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de suflet

Merg pe un drum nesigur,
dar sunt fericită
că există putere în mine
şi dincolo de slăbiciunile mele,
am încă linişte în suflet.
Mă uit în oglindă
şi apoi îmi zâmbesc
respir uşor şi simt bucuria
de-a avea ceva preţios în inima mea
şi anume, iubire de oameni.
Aş vrea să vopsesc culorile inimii mele
în nuanţe calde de vară
să mă încălzească
şi să strălucească în zilele reci,
iar răsăritul soarelui
s-aducă libertatea-n gândul meu.

poezie de Eugenia Calancea (14 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele cu blana oglindă

Câinele cu blana oglindă
străluceşte
la umbră
cu luna scoasă
între colţi de stele.
Câinele cu blana
oglindă
îşi dă singur ocol
şi se răcoreşte
în sângele
pădurii
în verdele gol.

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dincolo de veacuri

De dincolo de veacuri
Din mituri de demult,
Întruchipat în gânduri,
Eu nu te mai ascult.

De dincolo de viaţă,
De dincolo de moarte,
Tu n-ai făcut o dată
Iubirii mele parte.

M-ai zvîrcolit în gheare
De lei şi de tirani,
Cerându-ţi îndurare
Mi-ai potrivit duşmani.

Destin amar şi putred,
Nici nu ştii ce te-aşteaptă,
Cu tine astăzi viaţa
În mine se deşteaptă.

poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică

Mă întreb când s-a mutat poezia
din sângele meu, în sângele tău,
legănare poetică în oglindă
şi versuri ce stau să se-aprindă,
în era-nfloririi,
preludii de orgă, care-şi cer dreptul legitim
al amăgirii,
feerie gustată în doi,
trifoiul visează,
visează la patru foi –
exasperare a metaforei,
care nu-şi mai încape în viaţă...

Transcendent şi stare magnetică,
iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică...

Vîrtej unic, poemele noastre,
unul în celălalt, cântă, cântă duios,
dincolo de om, dincolo de temperatura vieţii,
dincolo de roua dimineţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo...

Am plecat spre cer, căci digul s-a rupt
Şi am sperat în visuri, chiar dincolo de credinţă,
Dincolo de zbor
Am creat valuri în ape tulburi
Am zâmbit pentru frumuseţea libertăţii cuvântului
Am pierdut trenul vieţii de două ori
Probabil că voi pierde tot ce nu mi-e de folos
Am să zbor cu visuri cu tot,
Dincolo de creaturile veacului 21.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte albă

Cozile de zmeu se aprind
vântul schimbă forma focului
noaptea în care ai albit
a fost o noapte albă
ai vrut să dărâmi peretele cu palmele
însă piatra şi mortarul s-au împotrivit
ai scris pe varul proaspăt
mesaje pentru cei de dincolo
dar nu ai primit nici un răspuns
ai ros fiece literă cu unghiile
spunând rugăciuni
în limba celor ce se rugau dincolo.

Când ţi-ai lipit urechea de perete
ai auzit cum răbufniră una după alta
uşile trântite la plecare
nimeni nu rămăsese dincolo să te aştepte
nimeni nu te-a strigat pe nume
n-avea rost să mai stai aici
cu ochii larg deschişi.

[...] Citeşte tot

poezie de Tamara Zub
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Andreas Vesalius, Padua, 1538)

El taie într-o materie încremenită,
ecoul inutil al unei iubiri de demult,
pline de ardoare, printre rădăcini. El taie
asemenea cuiva care are un sentiment de milă
pentru un animal bolnav,
pentru frunza care cade
cum cade-o stea, inocentă.
( Într-o oglindă îndepărtată
se reflectă, încă,
un nud perfect ).
El taie o durere care mai persistă
după tăiere, pătrunde metalul,
mâna – dincolo de acea încăpere, solul,
pietrele, dincolo de această lume, sferele
pe cât de improbabile, pe atât de pure.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea şi fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat şi blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost şi sens!
Dincolo de cuvinte sunt şi lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.

poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!