determinare

Estimând munţii

Am estimat iarăşi munţii
Cu sârg din proprie iniţiativă
Pe plaiuri natale şi nu numai
Cu multă năzuinţă şi determinare
Creaţi din seva puterii divine
Se vedeau plini de stimulente
Nu vreau să intre acolo impostori
Şi totuşi le-am cerut iertare
De la poale până peste piscuri
Şi totuşi le-am cerut clemenţă
De la nadir până dincolo de zenit
Să nu apară discordanţe organice
Am conceput scenarii de lumină
Pentru noi şi destinul munţilor
Mai bine să vină mii de serafimi
Ca să înconjoare munţii din azur
Mai bine să vină mii de heruvimi
Ca să vegheze peste munţi de sus
Pe viitor invoc cete de arhangheli
Să investească aici în munţi noştri.

poezie de David Boia (26 iulie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se exclud singuri din ecuaţia succesului şi a fericirii din viaţa lor. Nimeni nu te face sărac, nefericit, lipsit de iubire sau bolnav. Tu te faci. Tu atragi. Sunt gândurile, emoţiile şi comportamentele tale, făcute cu consecvenţă şi determinare. Tu munceşti serios pentru tot ceea ce îţi dă viaţa. Iar dacă nu îţi place, e important să realizezi că nu primeşti decât consecinţele muncii tale. Culegi ceea ce semeni. Tu renunţi, tu greşeşti, nimeni nu te alungă de la masa "bogaţilor". Tu te ridici şi pleci că aşa vor muşchii tăi. Pentru că nu îţi place că şerveţelele de la masă sunt verzi şi nu sunt albe. Aşadar, ce am nevoie să fac? Păi să am grijă ce plantez pentru că aia voi culege (gânduri, emoţii şi comportamente). Apoi, să nu fiu superficial. Dacă şerveţelele de la masă sunt verzi sau albe nu e important. Important e să fiu recunoscător că mă aflu la o masă unde sunt şerveţele.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinaţie

M-am născut unde ai vrut tu Doamne!
Mi-ai dat spiritul,
darul tău cel mai de preţ.
Cu el îmi croiesc destinul
şi-mi aleg destinaţia,
depăşind toate barierele timpului
şi spaţiului.
Umilită de viaţă,
iubirea îşi caută drumul,
neştiind unde-i este gara,
destinaţia ei ultimă,
dar până la gară,
cale lungă este de străbătut.
Îmi pun aripile
şi-mi născocesc zborul,
dar nu vreau Doamne...
încă nu vreau o destinaţie.
Vreau mai întâi să-mi găsesc lumina
în flacăra smerită a lumânărilor,
în lanuri albastre

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!