desface

Aripi

(lui Constantin Brâncuşi)

Pasărea timpului

se desface în cântecul dălţii,

se roteşte în lumina stelelor de piatră,

lepădându-şi încremenirea:

Uitaţi-vă la cer, cerul trăieşte!

Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manevră fixă

Desface caracatiţa tăcerii
tentacule de înserare
ca să cuprindă adâncul întreg,
ochii opacul măsoară
într-o cădere duioasă,
într-un înnot de îndoială
şi cu cât învaţă mai multe,
cu atât
concepe mai puţine.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

inima mea
deţine totalitatea şoaptelor
inimei tale
o dacă aţi şti voi cireşilor
copţilor
lăcrimareo

aştept vântul
să îţi aducă absenţă aproape
ah măcar de aş fi singură
dacă nu mi-aţi fi amândouă
întristareo
însingurareo
în ce cocktail molotov m-aş desface.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei şi!

Desface ochi cât baniţa
Gazeta... Parcă muşcă.
Ne mai împroaşcă graniţa
miros de praf de puşcă.
Aceste ştiri, cu miile,
ne-nvaţă în furtună.
Ni-s bune bucuriile,
tristeţea nu e bună.
Furtunile istoriei,
oceanul cât l-or bate,
cu vasele victoriei
le-om spinteca pe toate.

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1927), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de strut

Cu capul scos din găoace
ca un breloc,
Sfîntul Ioan se desface
speriat de ceas şi de loc.

E ud şi gălbui. E năduşit.
Ghearele încă nu i-au ieşit.
E supărat
ca un butuc fără spiţe.
Încă nu i s-a stîmpărat
nimbul de musculiţe.

Încrîncenată clipă!
Captivă în zgîrciuri, sub za
prima aripă
întemeiază gestul de-a boteza.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronomorfism

din streaşină plouă cu sânge acrit,
noaptea îşi desface rănile grele
în largul cerului
să intre în ele plânsul de piatră
şi puroiul pământului –
germinator al morţii

atât de străin şi-atât de pribeag
timpul mi s-a topit între degete
zidindu-mi sub călcâie
lipsit de speranţă –
vise, amintiri şi suferinţe

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În surdină

Liniştiţi în adumbrirea
Ce din ramuri se desface
Dragostea să ne-o pătrundem
De-o aşa adâncă pace.

Ca-ntr-un vis frumos şi tainic
Duşi să ne topim cu-ncetul
În melancolia vagă
Ce-o împrăştie brădetul.

Ţine-ţi braţele în cruce,
Ochii-nchişi pe jumătate
Şi din inimă ţi-alungă
Orice dor într-însa bate.

Să ne-adoarmă ca într-un leagăn
Adierile uşoare.

poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra liniştii

Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniştii
Şi parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Şi adună-ţi frunzele
risipite prin ceaţă,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu eşti din nou
ca la-nceput de viaţă.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa târziu

Se ridică tâmpla pâmântului,
cuvinte cu reacţie
lasă în urmă litere paraşutate...
Cad
oamenii în sertare fără apus.
Va ploua orizontal pe tabloul răsturnat.
Soarele se desface şi devine orizont
de cerc,
de cerc răsturnat
împins de un copil cu o sârmă îndoită
pe strada cu gropi în inimi.
Pe cer o bărcuţă de hârtie a luat foc...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primăvară

Te iubesc nespus şi-i pace,
în visul meu e linişte deplină
când luna pletele-şi desface
ca o femeie în mugur de lumină;

Trupu-mi este alb -zvâcnesc-
te strigă uneori încetişor,
de-atâta primăvară înfloresc,
ia-mă cu tine la izvor!...

Du-mă prin verdele dintâi,
la salcia cu pletele în râu,
să-mi pui o stea la căpătâi,
în aşternutul crud de grâu...

poezie de Lusiana Drăguşin (14 mai 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!