cum

Spune-mi

Spune-mi cum faci să-mi spulberi ceaţa de pe creste,
cum îmi faci frunzele să tremure
şi trunchiul să-mi frământe nervos,
cum topeşti gheaţa, cum ţâşneşti în cascade,
cum opreşţi cu pieptul ninsoarea ce cade
şi o topeşti înainte să-mi atingă pământul,
cum îmi adormi fiarele pe pajiştea crudă,
cum faci stelele să apară şi să-mi lumineze lunca udă,
cum pleci cu răsăritul şi te întorci cu apusul,
cum stai şi-mi asculţi suspinul şi râsul,
cum te laşi în voia undelor apei şi îmi potoleşti firea sălbatică,
cum ai furat de la Soare acea frumuseţe atică,
de ce pleci în faptul zilei şi te-ntorci la înserare,
de ce iei vara cu tine la plecare?

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să mă-nşurubez în aer?

Cum să mă-nşurubez în aer, pământule?
Cum să m-arăt din unghiul, al privirii,
gândule,
cu ce e mai puţin din mine dat pieirii?

Cum să m-arăt în trup pe care nu-l doresc
neîntomnat şi-n azvârlire,
plin de verdeaţă şi regesc
şi armăsar păscând câmpii asire?

Cum să-ţi atârn de nară, logodit,
şi sângelui tău să îi fiu nutreţ?
Cum să mă spulber din dorul gândit?
Şi cum să-ţi fiu nepreţios, de preţ?

Poate fiind?
Sau, poate nefiind?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăbliţe speciale

Observă cum se mişcă fiecare particulă.
Observă cum fiecare tocmai a ajuns aici dintr-o călătorie.
Observă cum fiecare doreşte alt fel de mâncare.
Observă cum stelele dispar când răsare soarele
Şi cum toate pârâurile se îndreaptă spre ocean.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum te iubesc eu?

cum te iubesc dacă mereu ascund
nu ceva nici altceva
cum te iubesc dacă mereu fur
bucăţi din sfîrcuri

cum te am iubit, fără ce vrei
fără flori fără apă
cum te am iubit cu aer
importat în genunchi

cum te voi iubi lănga durerea
aia galbenă şi trampă
cum te voi iubi aşa şi aşa
fără să te muşc

poezie de Bebe Bocică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum

Cum potsă-i spun vântului
să nu mai bată?

Cum pot să-i spun ploii
să se oprească?

Cum pot să-i spun soarelui
să nu strălucească?

Cum pot să-i spun sufletului meu
să se despartă de al tău?

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din In azzurro (noiembrie 2014), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Ioan Ioncy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă cum plânge pădurea

Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...

Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Şi cum se cutremură-n urmă

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clătinarea

cum se clatină cum se clatină
cum
se clatină un cap mai jos de oltean
într-o slatină
cum
se clatină se
clatină toată ţara lui olt (?!)
clatină în garsoniera din sla
tina o pro
fesoară o poetă pe care o ştiu fir
firie de
şi e olteancă şi mă
enervează prin clă
tinare perpetuă
cum
iară se clatină
clatină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pasărea îşi îngroapă zborul în eter
cum îşi îngroapă omul sufletul în dragoste
cum îşi îngroapă salcia lacrimile-n râu
cum îşi îngroapă plugul lama în pământ
cum se îngroapă tâlcul în cuvânt.

imaculata iarnă
cum se îngroapă-n ger
o pasăre se-ngroapă
cu aripile-n cer.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă tu

Învaţă-mă tu!
Poate anii mi-s duşmani
Şi mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai ştiu să privesc
Şi doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiţi,
Cum taci...

Învaţă-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Şi mi-am uitat simplitatea frumosului
În paşii prea mulţi,
Poate nu mai ştiu să fiu
Şi doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...

Învaţă-mă tu!
Poate vocea mi-e rece

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori arestate

Cum fug ninsorile de oameni
din ochii plini de închisori
cum puşcării în gânduri sameni
şi nu răsad de îndreptări
cum ari în câmp cu plug de gratii
cum calul trage sângerând
pe piept de sârma grea, ghimpată
a închisorilor din gând

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!