credinţă

Setea de lumină şi credinţă

În Săptămâna Mare-a Paştelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orişiunde
Izvorul de credinţă e frumos.

Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.

Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credinţă,
Setoşi de-a înălţa prin osanale
Domnului un gest de pocăinţă.

Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne şi sufletul, şi trupul,
Împodobim altarele cu flori.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele trebuincioase

Un Talent va şi ştiinţă;
Concheranul, conştiinţă;
Diputatul, semeţie;
Ministrul, ipocrizie,
Şi un prinţ mărinimie.
Judele, va iscusinţă;
Preotul, va umilinţă,
Şi ostaşul, va credinţă.

O fetiţă, modestie;
Tânăra, cochetărie,
Ş-amorezul, va mândrie.

Galantului, trebuie stare
Bărbatului inimă mare,
Şi nevestii, viclenie.
Amorului, împiedicare;
Moralului, puţină sare;
Temătorilor, plimbare; -
Iar cornaţilor, răbdare,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de fericire

Credinţă, diamant curat
În dragoste clădită
Izvor de fericire revărsat
Din zarea infinită
Eşti curcubeul cel frumos
Ce uneşte cer cu glie
Ţel sfânt, măreţ şi glorios
Sensul vieţii, veşnicie.

Credinţă, simţ spiritual
Parfum din veşnicie
Din cel ce-ţi urcă sfântul deal
Curg râuri de-apă vie.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omul are voinţă

Când omul are voinţă face totul cu credinţă.

Pentru umila lui credinţă nu cere recunoştinţă.

E mulţumit şi bucuros că poate fi de folos

Fratelui în neputinţă, sau aflat în suferinţă.

Privirea spre cer îndreaptă rugându-l să-i dea putere

Şi cu minte înţeleaptă îndrăzneşte să mai spere.

Că speranţa în Dumnezeu, de multe ori l-a ajutat.

Isus este crezul său şi slavă i-a înălţat.

poezie de Dumitru Delcă (5 decembrie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângere de credinţă şi neam

Ceata diavolească iarăşi ne sugrumă,
Lacrima-i amară şi durerea doare,
Rana sufletească ne este cutumă,
Numai în credinţă găsim alinare.

Flutură-n destine, un prolog de rugi,
Zbor înspre lumină şi-nspre libertate...
Doamne,-n căutare de miresme dulci,
În tăceri de gheaţă, ne-ndreptăm spre moarte.

Ne plecăm genunchiul... Scârţâie de dor
Cumpăna fântânii... Doamne, ce durere!
Ne-au plecat copiii şi bătrânii mor,
De acum rămânem, biete cruci stinghere.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul sfintei fără sfânt

Era o sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă,
Avea doar inimă şi gând
Şi-o fustă verde, de mătasă,

Cu astragal şi iacint
Venea la fiece mireasă,
Ea, mica sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă.

Şi ne-am adus aminte când
În toamnă negură se lasă,
Cum lângă noi, de noi visând
Că nu ne vede şi nu-i pasă,
Era o sfântă fără sfânt.

rondel clasic de Leonid Dimov din Semne cereşti (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Mi-am pus, mai demult, o dorinţă
Şi-n grabă, în cugetul meu,
Mi-am spus, cu a vârstei credinţă:
"E-a mea şi voi şti-o doar eu".

Închisă c-un lacăt prin visuri,
Ca nimeni s-ajungă la ea,
Dorinţa, trăind în abisuri,
Ştia că e numai a mea,

Iar când s-a-ntâmplat, peste-o vreme,
Ca totul să se fi-mplinit,
A vrut să-mi rămână-n poeme,
Să aibă, acolo, sfârşit.

Şi-mi este, mereu, o dorinţă,
Iubită şi liberă-acum,
Îmi este a vieţii credinţă
Şi nu vrea să plece, nicicum.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punte de credinţă

romantismul meu e o zestre divină
pune accent pe iubirea de lume
pe iubirea de viaţă curată, senină
reflecţii specifice simţirii antume.

poezia mă leagă de oameni de suflet
mă leagă de natura cu păsări cântând
sentimentul pur prinde aripi de sunet
lumini îngereşti se strecoară în gând.

pe aripi de raze înalţ sufletul meu
cu o credinţă măreaţă ca un munte
cu rugăciuni ardente l-ating pe Dumnezeu
să simt şi noaptea mângâieri pe frunte.

în cereasca dragoste am să cred mereu
pe valea suspinelor am ridicat o punte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborât-o, coborât

Coborât-o coborât

În sara de Crăciun

Domnu' Isus pă pământ

Sara de Crăciun frumos

Să vadă la fiecare
Care ce credinţă are.
Dumnezău o văzut bine
Că credinţă n-are nime'.
Nu-i la mic şi nu-i la mare,
Nu-i la-ntreaga adunare.
Vai fraţilor, vai de voi,
De voi trimite-un război,
Atunci vi-ţi aduce-aminte
Că şi-n ceri este-un părinte.
Un părinte răbdător[i],
V-o dat sfinte sărbători,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pitici sau uriaşi în credinţă?

În credinţă nu pitici,
ci-uriaşi oricând să fim
Doar aşa învingem valul
chiar atunci când suferim
Doar aşa mutăm un munte
de probleme mici sau mari
Dovedind întregii lumi
că suntem ai Lui stegari.
Nu e umbră de-ndoială
El, Stăpânul absolut
A plantat în noi convingeri
nu spre pleavă sau spre lut
Ci, spre zonele stelare
şi-astronomice splendori
Să ne-ncânte nu reclama
ci divinele comori.
Îndoiala când pătrunde
n-o lăsăm să-şi facă loc
Nici n-aprindem lumânarea
s-o ascundem sub obroc.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!