crater

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevralgie

De ce mă îneci în a ta linişte?
Ce-mi sâcâie capul a sticksuri,
Ca nişte urlătoare tălăngi, de sună...
A fanfară doar cu amintiri în
Galben şi albastru. La un moment dat,
Pic în vid, adânc în negru şi roşu.
Mă asfixiez în ceaţa de ocean, ce tu...
M-ai uitat cu ochii-n luna ce are cratere.
Aşa cum sunt şi eu aruncat într-un crater,
Uitat. Privesc cum felinarul stă cu mine,
Ca eu să nu mai văd roşu şi negru, dar... degeaba.
Hah! Uite cum e roşu şi albastru, ce-mi zguduie...
Tâmplele ca tălăngile atât de grele,
În chiorâş privind cum ceasul...
Arată a fi ora 03:00, dar e galben.
Sunt ca o planetă uitată-n cosmos,
La distanţă prea mare de tine, soarele meu.
Mai dă-mi o lacrimă de toamnă albastră, ce,
Aş pigmenta pământul în albastru. Cu doar,
Simple siluete în galben, dansând cu şalul negru.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Dumitru (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Ionuţ Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi, Iunona?

fetiţele cuminţi nu plâng
supărarea te urâţeşte
ţine batista asta brodată
tu eşti o prinţesă
poartă-te cum se cuvine
ai zece ani
ştiu, plângi
în faţa calendarului
proaspăt pus în piuneze
dar eşti tânără
în câţiva ani îţi termini studiile
îţi găseşti un băiat
întemeiezi o familie
creşti doi plozi
aştepţi ca ei să te părăsească
ai grijă de visul oricărei prinţese
şi simţi din nou
cum toate femeile din tine urlă înfundat
ca nişte matrioşka în cămaşă de forţă
libertatea lor

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandon

oboseală / sevraj / linii de tensiune

între corp şi inima care a încetat să mai bată

aparent / mă simt învăluită de un frig tăios

acum când a început să ningă din nou în martie

// nu îmi folosesc la nimic hărţile care îmi arată doar drumul înspre ieşiri //

încerc să merg în partea cealaltă cu soarele înfipt în carne ca o busolă

dezlipesc etichete de pe cutii alb cu mov
unde am pus la păstrare frica

şi scriu a b an d on

//
aici în camera frigorifică carcasele animalelor nu mă înspăimantă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru refuzând apa

Sub cort, împăratul vestit, Macedon,
Făcuse popas în drumul spre est...
Burdufuri de apă cărau monoton
Soldaţii spre el – supuşenie-n gest,
Coif plin de răcoare unu-i întinse,
Morgana, Alexandru mai c-o atinse,
"Pentru cine-i adusă apa, s-o bea?"
Întrebase, vlăguit, Suveranul,
"Pentru copii. Dară Măria Ta,
Umple-şi cât vroieşte paharul!"
Atunci, Alexandru aruncă o privire
Spre dunele revărsând nălucire,
Soarele, jeratic atâta zvârlea din cuptoare
Că aerul avea suprafeţe rănite,
Palmierii transpirau cu sudoare,
Rostind spre cer jelanii cumplite,
Razele împrăştiau flăcări alb-pale,
Nisipul dădea foc la sandale...
Coşmar şi panică de-apocalipsă...
Sporeau vâlvătaia coifuri de-argint

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa prieteniei

Un fluture spre ceruri alergând,
Etern, fără concesii, simplu, blând...
Prietenia de s-ar inventa
Eu ca un vis spre ceruri aş zbura.
Mi-aş face aripi moi, prieteni dragi,
Aş lua culoarea buzelor de fragi,
Sideful şi iubirea din lumină
Şi puritatea stelelor, divină.

Un fluture spre ceruri alergând
După polen, voi m-aţi vedea zburând.
Aş colinda cărările de stele
Să pun în cofa fericirii mele
Iubirea pentru voi – argint şi cânt
Din suflet, din privire şi din gând.
Aş lăcrima de-acum cu flori de tei,
Să retrăiesc prin voi, prietenii mei.

Etern, fără concesii, simplu, blând,
Să ascultaţi al sufletului cânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru sfârşitul lumii

Se aude-n lumea toată tulnicul înţelepciunii...
"Cuminţiţi-vă!" se spune. "Va veni sfârşitul lumii!"
Sufletul vi se va frânge, ca un clopot va străpunge!
Ochi, sub pleoapele durerii, oh, etern prin voi va plânge!
Veţi cerşi înmormântarea propriilor voastre firi.
Viaţa-i un şirag de neguri, lacrimi şi dezamăgiri.
Cimitir de gânduri stranii, cruci plecându-se spre mâine,
Prunci luptând cu sărăcia pentru-un colţ uscat de pâine.

Se aude-n lumea toată tulnicul înţelepciunii...
Nori întunecă planeta, trec călări pajii furtunii.
Îndoielnice secrete sub a diavolului umbră,
În sipet de întuneric vor începe să erupă.
Spovediţi, sub semnul crucii, în palatul lui Hristos,
Locui-veţi în iubire, la loc verde şi umbros.
Veţi campa-n împărăţia cerurilor într-o zi...
Pentru orişice greşeală a vieţii veţi plăti.

"Cuminţiţi-vă!" se spune. "Va veni sfârşitul lumii!".
Suferind, în rugăciune, fi-va aşteptat de unii...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlharul

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.
Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele şapte bătălii de pe Golgota

Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.

Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor şapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!

I. Lanţurile

Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre şi butuci,
între ostaşi cu coif şi zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.

Trei osândiţi, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Şi sângele curgea fierbinte,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!