costi

Greu, dar până la urmă Costi şi-a dat seama că pentru a ajunge la activităţi precum cele inventariate cărora să le acorde prioritate în viaţa lui, el trebuia să scape în primul rând de preocupările pe care le avea în clipa accidentării. Era clar că sfera în care se învârtea el atunci şi care îi ocupa tot timpul, era aceea a funcţionării cu toate adiacenţele în mod eficient a întreprinderii pe care o conducea. Deci trebuia să continue la capacitate absorţia gândirii, dar nu cu responsabilităţi de data asta şi să renunţe încet, încet, la câte ceva, ca în locul rămas liber să introducă în viaţa sa noile domenii stabilite de el.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sârma ghimpată din mine

Tu... cel care te ştiu şi tu... cel care nu mă ştii
de ce ai făcut asta?
Multe sunt cele care pot fi zise, dar...
să mă opresc aici? Există un sens?
Şi totuşi te întreb!
Ai văzut moartea cum vine cu încetinitorul?
Eii... tuu! Ascultă-mă, nu sta acolo sus...
fără să priveşti, în jos, căci prăbuşirea-ţi va-fi
tare cruntă!
Eu am vazut-o! Şi alţii poate mult mai rău!
Nu suntem puţini iar cei care ştiu, sunt mulţi!
Două zile să mergi târâş prin ţărână...
ahh... Libertate care este preţul tău?
Soarele sus, zi toridă de august
şi eu
cu faţa-n sus fără putinţă de mişcare
din răsărit pânâ-n apus...
Doamne, ai prăbuşit soarele în mine, în ziua aceea lungă
şi buzele-mi..., îţi cereau iertare în sete năucitoare
Ştii ce însemnă asta, tu, cel căţărat pe spinarea noastră

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iulie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!