complice

Păcatul

Păcatul... în femeie este,
Fermecător ca o ispită
Care nu ştie o poveste,
Dar vrea, a fi, o erudită.

Păcatul este-o plăsmuire
A-nflăcăratelor... plăceri,
Amăgitoarea nemurire,
Ascunsă-n visele de ieri.

Păcatu-i roşu ca şi mărul
Dulce, zemos şi apetisant,
Provocator... ca şi decorul
Unui alcov încins, tentant.

Păcatul este... charismatic,
Insinuant, abil... complice,
Pervers, vioi şi enigmatic,
El de nimic... nu se dezice.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

vitraliu mi te-ai făcut
în altarul ochiului
să-mi adulmeci nefericirile
cu aura ta violet
şi să surâzi complice zeflemea
heruvimilor căzuţi la împărtăşanie

între tine şi dumnezeu
liniştea creşte hăţiş
urcă urcă
trece prin inimă
până în clopotniţa minţii
iar dacă mi-aş închide luminătorul
în întunericul meu să te topesc goală
din mine va zbura o golgotă

cruce voi eterniza aşteptând să renaşti

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dodeskaden

Ce-aţi făcut cu nebunii din gări?
Măcar ei n-aveau limba de cârpă.
Saci cu pâine, sudoare, ţigări
şi tăcerea complice şi târfă.

I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere?
Le-au extras de sub ţeastă smarald,
i-au păpat chiar în faza de coacere?

Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de silă şi ură.
Sunt copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gură.

poezie de Mircea Dinescu din Moartea citeşte ziarul (1989)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Am obosit de-atâta hărţuit gonacii,
la corn deja se cântă o mazurcă,
în sânge cotele de frică urcă
blestemului nu-i mai fac faţă vracii

Focuri de veghe aprind vânătorii
sau poate-s de triumf, de sărbătoare,
incandescente limbi scânteietoare
orbesc pe creste-abrupte căpriorii

Pe ţeavă, la ordin, ploaie de alice,
foc de artificii, pe-al zilei asfinţit,
atins, în hău s-a aruncat cerbul rănit
nevrând la moarte sa un om complice...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descriptio suavae

Ochi de safire
Îţi dau de ştire
C-ar fi posibil
Ceva teribil

Voluptoase
Buze cărnoase
Tainic sărut
Tremur de rut

Doamne, ce gât,
Magnific. Şi-atât
Te rog, nu te teme
Nu, nu mai geme

Cum te aţâţă
Revoltă de ţâţă
Ieşită din cupă
Vraja să rupă

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea

Durerea fizică e-o curviştină
Tenace, insolentă, agresivă,
Cu o pornire primitivă
Să-ţi stoarcă vlaga prea puţină

În noapte brusc te scoală
Lascivă te răstoarnă-n pat
Şi cu mişcări de psihopat
Te bagă-n draci, în boală

Şi când credeai că totu-i gata
Te răstigneşte pe saltea
Te-ntinde cum vrea ea
Şi-ţi râde-n nas, neruşinata,

Docil, faci tot ce-ţi zice
Fraze scuipând incoerente
Durerea te izbeşte de perete
Şi te-omoară. Ce să se complice...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă plimbare

când ieşeau amintiri la iveală
totul era ca o risipă de noi
vremea complice cu uitarea
un ghiduş de suflu trădător
se juca de-a prinsa cu iubita mea viaţa
da viaţa îmi era iubită
şi spinii ei prinşi de respiraţie
ca două valve
cândva fusesem un mister
adunam nimicuri de prin lume
aşa am putut să adulmec un firicel de sânge
din glezna unui om
iar viaţa să cred că nu mă ştie

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înmormînvierea

Vai, moartea nici nu e cât se preface
Nici nu prea poartă rod în pântece
Şi nici să fie nu-i, că nu-i dă pace
O înviere, cine ştie ce.

Vai, moartea, dacă e, se contrazice:
Nu poate fi şi moarte şi trăire,
De n-are învierea drept complice,
Să-i calce dreptul strâmb la nemurire.

Vai, moartea e ca noi, deci muritoare,
De fiecare Paşti ne lăudăm
C-o calcă învierea în picioare,
Şi noi apoi în cap o îngropăm.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotund dur

pas fără tipar, prea lung, prea apăsat,
prea des, pas fără drum,
expulzat de zei din cerul împrăştiat în toate părţile.

amurg complice cu geamuri cu jaluzele,
monotonie de metal, de marmură, de ape
şi o dimineaţă ca o pată
silită să apară ca somnul să-ngroape.

neînvăţată durere în mreji subtile
apare în poală pitită.

acele lucruri în veci nepieritoare
încep să respire mereu nedormite,
nesfielnice, oprind încă o dată
goana nebună din rotundul dur.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere...

Codrule, codruţule,
Să mă ierţi, drăguţule
Că de când nu ne-am văzut
Te-au tăiat cât ei au vrut...
Şi de când m-am depărtat
De tine nu prea mi-a păsat...

Ia, eu fac ce fac de mult
Sunetul drujbei îl ascult
Şi sunt tare supărat
Fiindcă de mine ai uitat...
Codrul parcă-ţi era frate
Tu te-ai dus aşa departe...
Complice eşti la-acest omor
Chiar de n-ai pus mâna pe topor.

Codrule cu râuri line
Plânge sufletul în mine.
N-am oprit măcelul, am ales să tac,
Când multe pentru tine puteam eu să fac...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!