ciocârlie

Icar

Cu-aceste aripi de hârtie
mă-nalţ
din dragoste pentru tine pământ
nu fug
de sus vreau să te cânt
nu plec
în cercuri zbor
ca un cocor

şi într-o zi
de toamnă timpurie
îţi voi cădea în vatră

ciocârlie
fierbinte
cântătoare
piatră.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea trandafir

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincilea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte din sicriul tău.

poezie celebră de Yvan Goll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt Pasărea Spin

Iubitule,
ai crezut că te mint
şi ţi-ai schimbat cofiţa de aghiasmă
în cofă cu venin!
Şi lancea prefăcută în suspin
o-nfigi în şoaptă...
în dezmierd... şi în alint...!
Adio! Tril de ciocârlie, iubita ta n-o să mai fie:
Căci tu mi-ai scris, un alt destin:
Pasărea Spin!

poezie de Iulia Mirancea (7 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare-i grădina lui Dumnezeu! Carevasăzică, doamnă Iulia, te şi divizi precum euglena verde? N-am crezut când mi s-a spus că [...] | Citeşte tot comentariul

Păpădii de ciocârlii

Fluiere de soc cântau cu foc
În ninsori de salcâm în joc
De fracuri in hore pe cer
Rapsodiile pline de mister

Şi legate-n fulg de păpădie
Prin vene-mi-n cânt de reverie
Ciresele sângelui plutesc
Si ard în albastru nebunesc

În poemele-mi de ciocârlie
Cu viorile de iasomie
Cu pianul alb de trandafiri
În feerii ce răsar în priviri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârlia

Este ea, ciocârlia...
Scena ei e câmpia.
Ciocârlia-i măiastră,
Are-o voce celestă,
O orchestră în guşă...
Scurmă-n nori de cenuşă,
Ea aduce lumină
Pe câmpia divină.
De aceea-i iubită
Şi etern preţuită.
Fiţi în sufletul vostru
Ciocârlie pe cer,
Buni, cu suflet curat,
Preţuit giuvaer.

poezie de Roxana Iacob din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte de sabie

Cu privirea mea de harpie
Zăresc şoaptele de sabie
Ce aripile mi le taie
In scrumul de vers pe foaie

Şi va veni o altă zi
Ca fumul mă voi risipi
Să nu încerci să ţipi
Ochii in zbor vor fi surzi

Spre visul meu de păpădie
In fuior înalt de ciocârlie
Ce doar tâmpla ta mi-l ştie
Ucis în umbră de feerie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rouă de iris

soarele bătea în verde
la umbră creştea un izvor
la stânga curgeau gândurile tale
limpezi
ca o ciocârlie
te împleteai lasciv în spirale
la orizont
palmele tale se făceau pâlnie
de dor
îmi strecurai dimineaţa
proaspătă
în rouă de iris

lumea încă nu îşi arăta faţa
prin desiş

trăiam în zodia copacilor

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi scrii cu dor

să-mi scrii
câte-un sonet
-arar-
când ţipă aripa în zbor
să-mi scrii cu dor
pe la chindie
când uită să mai zboare
vertical
argint de ciocârlie
să-mi scrii:,, iubire''
petalele de lotuşi galbeni
îmi invadează cerul
să-mi mângâi soarele
şi să-l trimiţi la mine
respir nemărginire.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrarea într-o zonă

de turbulenţă îi aducea aminte
că nu mergea pe drum cu maşina
ci zboară la înălţime mare
deasupra unui continent plin
de foi tipărite cu poezii
pentru cei care trag iubirea în casă
şi-o aşează la loc de cinste

tremura odată cu avionul
era o vibraţie în tril de ciocârlie
şi bagajul plonjează de undeva
în braţele sale încleştate în cerşitul
milei izbăvitoare de deasupra cerului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Sub un nuc bătrân stau şi meditez,
Cât e de frumoasă viaţa.
Când în culori vii o vezi,
Trezindu-te dimineaţa!

Când soarele e sus pe cer
Sau se aude colea cum cântă o ciocârlie.
Viaţa e aşa de dulce,
Viaţa e o poezie.

Dar unii oameni aleargă fără încetare,
După o bucată de pâine sau un drob de sare.
Şi nu pot să se oprească, ca puţin să se gândească
Că Viaţa e Fermecătoare fără să se grăbească.

poezie de Vladimir Potlog (21 august 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!