china

Ar fi geografie dacă n-ar fi istorie (poem inedit)

Norvegia,
Finlanda,
Estonia,
Letonia,
Lituania,
Polonia,
Belarus,
Ucraina,
Abhazia,
Georgia,
Osetia de Sud,
Azerbaidjan,
Kazahstan,
China,
Mongolia,
Coreea de Nord
Japonia

se învecinează, după cum ştim, cu Rusia.

poezie de Dmitri Miticov
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernul chinez vrea ca eu să spun că timp de multe secole Tibetul a fost o parte din China. Chiar dacă aş declara asta, mulţi oameni nu ar face decât să râdă. Iar declaraţia mea nu ar schimba istoria. Istoria este istorie.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Islam, Dumnezeu e Cezar, în China şi Japonia, cezarul este Dumnezeu, în Ortodoxie Dumnezeu este "asociatul" Cezarului.

Samuel Huntington în Occidentul: unic, nu universal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi importăm cărbune cocsificabil din Statele Unite ale Americii, iar cu câţiva ani în urmă am şi investit 100 de milioane acolo – suntem deci proprietari. Am investit în China în cărbune cocsificabil.

Nicolae Ceauşescu în Dialogul bilateral cu Mihail Gorbaciov, Moscova, la întru­nirea Tratatului de la Var­şo­via (4 decembrie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea pe care v-o spun acuma s-a întâmplat în China, în vremuri străvechi. Palatul împăratului Chinei era cel mai frumos din lume, clădit numai din cel mai scump porţelan, dar aşa de sfărâmicios, aşa de gingaş, încât trebuia să umbli cu mare băgare de seamă prin el să nu se spargă.

începutul de la Privighetoarea de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, români...

De la China pân'la Rin
De geto-daci pământu'i plin.
De la Vistula'n Grekia
Este scumpa mea Dakia.
Mulţi au fost, puţini mai sunt,
Căci destinul lor e crunt.
Au venit năvălitori –
Ca şi hoardele de ciori.
Peste daci s'au aşezat,
Pânea toată le'a mâncat.
Aurul lor l'au luat,
Iar naţia le'a furat.
Urmaşii geţilor de azi,
Noi, români, ca nişte brazi,
Ne împuţinăm mereu,
Căci n'avem un Deceneu...

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, noi vrem să avem o discuţie, pentru că suntem interesaţi să participăm. De exemplu, am fost informaţi zilele acestea că aveţi în vedere să deschideţi două bazine de cărbune cocsificabil la Lvov şi Harkov. Vrem să mergem în Mongolia, împreună – de altfel se discută de mult problema aceasta pentru că şi Uniunea Sovietică vrea să participe. Am investit în China în cărbune cocsificabil. Aşa că nu dorim nimic să cerem, ca să spun aşa, ca ajutor din partea Uniunii Sovietice, noi vrem să conlucrăm.

Nicolae Ceauşescu în Dialogul ruso-român; Ceauşescu - Gorbaciov (4 decembrie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El încă n-a venit

Am rămas aici mult timp,
Aşteptând cu
Cu lumânări aprinse
Şi cu vin înspumat,
Bătătorind cărări
Până la poartă şi înapoi,
Aşteptându-l până când
Aproape s-a luminat de ziuă.

Acum a asfinţit luna,
Iar stele au rămas puţine,
Dar el încă n-a venit.

Deodată în ceaţa străvezie a zorilor,
O bătaie de aripi în sălcii;
O gaiţă îşi ia zborul.

NB. În China gaiţa este asociată ideii de fericire, iar în acest caz fericirea poetei

[...] Citeşte tot

poezie de Yau Ywe-Hwa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de ştiinţă din Franţa, China, Japonia, etc. mereu se aliniază la cultura lor. Un adevărat om de ştiinţă se aliniază cu ideologia de a proteja pământul şi toţi oamenii. Un adevărat om de ştiinţă ar pune întrebări de genul: "De ce mai purtăm războaie? De ce mai există crime? De ce mai avem corupţie?". Un adevărat om de ştiinţă ar ieşi înafara micii sale discipline şi ar începe să pună o grămadă de întrebări bune... Universităţile în prezent sunt foarte dotate, au tot felul de echipamente, iar bombele şi războaiele devin tot mai periculoase... Prin urmare, există ceva teribil de greşit în sistemul nostru capitalist...

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În odaie e tăcere. Prin fereastra deschisă soarele scoate sclipiri din sticlăria de pe poliţi. În faţa iconostasului clipoceşte candela. Pe masa din mijloc, stă deschis, uitat acolo de către copiii sfinţiei-sale, un ceaslov vechi, scorojit şi unsuros. O musculiţă, cât o gămălie, strălucitoare ca un licurici, intră bâzâind să caute ceva dulce de gustat. Zboară încolo şi-ncoace. Se uită prin strachini, se aşează pe marginea unui pahar, se plimbă pe la icoane, ca şi cum s-ar în china, ba intră până şi-n potcapul cel nou, pe care plodurile îl aşezaseră pe pat cu fundul în jos şi-l prefăcuseră într-un cuibar de ouă roşii – căci e Paştele. Nimic...

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Musculiţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!