cetate

Omule, ai fost cetăţean în această cetate mare; ce-ţi pasă dacă cinci ani sau trei? Căci, după lege, fiecare are o parte egală. Şi atunci ce-i de mirare că te concediază din cetate nu vreun tiran sau vreun judecător nedrept, ci natura care te-a introdus?

citat clasic din Marc Aureliu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străvechea mea cetate de pe Jiu

(omagiu Craiovei – Cetate a Banilor Olteni)

Străvechea mea cetate de pe Jiu
Ţi-aduc pios umila mea cinstire,
Cu anii ce mi-ai dat de găzduire
Îngăduie-mi, să mă consider fiu.

Aşa frumos aş vrea să te descriu,
Că-ţi port doar sentimente de iubire,
Legat de tine sunt prin mii de fire
Şi am trăit pe vatră şi te ştiu.

Atăţia ani de tine ce mă leagă,
Se-adună acum în stol şi mă-nfierbântă
Şi te-oi simţi în mine-o viaţă întreagă

Cetatea mea de vremuri neînfrântă,
Prefaceri noi mi te-au făcut mai dragă,
Înscrise în istoria prea sfântă.

sonet de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre toate însă, există o cetate, cucerită de către Adam, deschizătorul de drumuri şi de destine, transmisă din generaţie în generaţie şi din mamă în fiică, cea mai râvnită şi mai asaltată cetate din lume, copleşitoare şi veşnic aflată în atenţia oamenilor, fără să-şi fi pierdut vreodată interesul.

Virgil Răzeşu în Mic tratat de deflorare (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate

Ca să dăinuim
Urgent să pornim
Să zidim cetate
După posibilitate
Cu sinceritate
Fie de poeme
Din ţeluri supreme
Cu amabilitate
Şi onestitate
Cu steaguri şi steme
Dar nu cu blesteme
Fie şi de vise
Dar cu porţi deschise
Fără nervozitate
Pentru societate
Să fie reală
Fără păcăleală
Fără răutate
În eternitate.

poezie de David Boia (27 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea din suflet

singurătăţile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare îşi ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par nişte caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit

şi totuşi

în cele din urmă
un singur supravieţuitor
va ieşi din cetate
ca o zi de primăvară.

poezie de Teodor Dume (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea din suflet

singurătăţile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare îşi ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par nişte caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit

şi totuşi

în cele din urmă
un singur supravieţuitor
va ieşi din cetate
ca o zi de primăvară

poezie de Teodor Dume (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva între ieri şi mâine

coboram în cetate (tiptil)
împreună cu mine-copil

am mers mult slăbisem un kil
mersul devenise ostil

mă-ntorceam ca un câine docil
(renunţasem deci la exil)

se mira copilul din mine (debil)
cât de mult mă implic inutil

eram eu (ca un fitil
între mine-naiv şi mine-abil)

m-am întors din cetate umil
(eram dintr-o dată subtil)

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reîntregiri

O Românie s-a născut
La Alba-Iulia, în Cetate,
Din luptele înverşunate,
Din drumul Iancului, bătut.

Carpaţii falnici i-au trecut
Şi româneştile armate;
O Românie s-a născut
La Alba-Iulia în Cetate.

Români de dincolo de Prut
Cu gândurile-ngemănate
Făcut-au şi ei unic scut
Şi s-au rugat cu pietate,

Căci România s-a născut.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci dacă mă veţi ucide pe mine, nu veţi mai găsi lesne un alt om care, cu adevărat – chiar dacă ar părea o vorbă caraghioasă – să fie pus de Zeu pe lângă Cetate întocmai ca pe lângă un cal, mare şi de soi, dar care, din pricina mărimii, ar fi cam leneş şi ar trebui să fie trezit de un tăun; la fel mi se pare că m-a aşezat Zeul pe lângă Cetate pe mine.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea de piatră

Sufletul
mi s-a transformat
încetul cu încetul
într-o cetate cenuşie
de piatră
pe-ale cărei creneluri
hiene imaginare
sfâşie leşurile
iluziilor moarte
în lupta
cu ipocrizia
şi n-am vrut
să fie aşa
dar s-a întâmplat
nu ştiu cum
nu ştiu de ce
şi-acum nu mai găsesc
ieşirea
din propria-mi cetate
spre calea

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!