catifelat

Ultimul val

Aş vrea să culeg fiorii din florile timpului meu,
să îi simt prin pori cu nume de speranţă –
alint în adierea unui nou răsărit,
unui nou val,
marele val,
ultimul val –
în sunetul catifelat al petalelor roşii,
să nu-i las,
în ignoranţa lor,
să fure raza din nori,
îmbrăţişarea infinitului,
şi sărutul cu aroma iernii din mine...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată de primăvară

Te prinde primăvară ca o rochie subţire
Îmbrăcată la o despărţire.

Primul fluture tresaltă-n soare;
Ca să te asemui, caut o floare,
Caut o floare-n vânt şi-n minte.
Fată mare, adu-ţi aminte
Cum treceai încununată de-albăstrele
Şi-n gând nevinovată de tot,
Aşa cum trec căpriţele în turma de oi,
Cu fire de iarbă în bot.

Azi mersul ţi-e catifelat.
Şi farmecul din tine creşte pe-nserat;
Atunci toate tainele se-nchid în gând
Ca mâinile pruncului plăpând.

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii ăştia

Copiii ăştia ce mai cresc
Cu harul lor ceresc!
Privim la ei când azi, când înapoi,
Şi ne-nfruptăm cu nostalgii;
Ei pleacă, şi rămânem doi,
Să plângem pe fotografii.

Copiii ăştia ne-au îndulcit iubirea
Şi-au prelungit din nou simţirea,
Ne-au îmbunat şi ne-au secat,
Ne-au stors şi ne-au catifelat;
Ce le-am făcut, fu cu temei;
Ce suntem, suntem pentru ei.

Ne mângiie a lor privire
Şi al lor har cu implinire.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipire de dimineaţă

Soare, dă-mi să beau lumină,
Ca să pot uita de cei
Doi sâni albi, ca de regină,
Ce domnesc în ochii mei!

Doamnă, dă-mi un sân al tău,
Crud, curat, catifelat,
Vreau din cupa lui, de rău,
Bând, să spun: m-am vindecat!

Sânilor, daţi-mi, vă rog,
Drumul mâinii de pe voi,
Ochiul meu, ca un milog,
Vă cerşeşte pe-amândoi!

Ochiule, dă-mi întuneric,
Vreau să-l beau, să uit cu jind
Sânul alb, curat, feeric
Şi balsamul său sclipind!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (24 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beatitudine

am încălecat pe o şa de poveste
şi am pornit în lume să o explorez
port cu mine doruri şi un mare crez
că sunt înconjurată de iubiri celeste

în universul meu romantismul primează
un înger curat îmi zboară prin vis
cerne peste mine vraja din Paradis
cerne mângâierea când sufletul oftează

trăiesc beatitudini cu cerul înstelat
în magia cu luceferi găsesc împlinire
sunt binecuvântată cu lumini în privire
când mă-nvăluie un curcubeu catifelat

am crescut în inimă un ocean de iubire
în drumurile mele minuni s-au întâmplat

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula de vis

Pierde timpul acolo unde nu există timp
În albastrul catifelat dintre cer şi mare,
Cufundă-te-n tăcerea pământească-n contratimp
Cu cântece de sirene şi căluţi-de-mare.

Păşeşte pe insula de vis cu vămi de abur,
Prieten al nimicului, duşman al fiinţei,
Mergi în căutarea graniţei de albastru pur,
Lasă în urmă frigul tăios al necredinţei.

Scufundă-te în imensele tale abisuri,
Savurează pe-ndelete golul din adâncuri,
Întinde mâna, apucă comorile din versuri
Dintre cobaltul şi safirul mării de gânduri.

(Despre insulele Eolie- Italia)

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţurţure

Atârnă parcă dinspre cer cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuţişul bont, din tablele livide.

Se-adună larg din lacrimi de îngheţ
Ce se preling pe altele statui
În pisc cu plecăciune la pământ, semeţ
Franjurând aer plin de nuanţe albăstrui.

Cu gustul pur de apă de izvor
Se picură de-i cald la zero grade,
Sau se prăvale-n scrâşnetul de "mor"
Cum cupe cu şampanie-n parade.

Cât de gingaşă-i creatura siropoasă
Sclipind în noaptea lunii diamant
Cu şlefuiri volupte de-amoroasă...
Un ţurţure, c-un scurt de viaţă, epatant.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean

Sunt îndrăgostită de Ocean,
de felul în care-şi ridică miile de pălării albe
în vâltorile furtunii,
de felul în care-aţipeşte, catifelat şi albastru,
pe cel mai frumos pat din lume.
În viaţa personală a fiecăruia
se află întotdeuna
mai multă durere decât ar trebui,
o inimă împovărată
pe drumuri prăfuite. Bănuiesc
că există un motiv pentru asta, aşa că voi fi
răbdătoare, acceptând. Dar nu voi trăi
în altă parte, ci numai aici, lângă Ocean,
egal încrezătoare în toate urările de bun venit şi-n toate vijeliile
lipsite regrete şi de-întristări izvorând din sinele-i sărat.

poezie de Mary Oliver din Pasărea roşie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă. Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Căprioara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Păpuşarului

Păpuşarul s-a retras în culise
pe un colţ de foaie
un autograf neterminat
au rămas doar sforile
împletite printre degete ca nişte
liane subţiri şi lungi
coborate până în talpa pământului
la capătul lor stă o fantoşă
cu un zâmbet ironic
gheare ascuţite ascunse în cutia pendulei
aşteptând momentul prielnic
să sfâşie roşul catifelat al cortinei
în spate o scenă ninsă cu praf
cavernele din lemnul podelei
ascund tăcerea unei oglinzi sparte
care trosneşte sub povara tălpilor mele
o aducere-aminte a jocului măştilor
care râd şi plâng în aplauze mimate
păpuşarul a muşcat demult
lemnul coşciugului

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!