calai

Oh, lumea!
Un amestec de călăi şi martiri! Lumea ruptă în două! Dar, deja devine totul sumbru când plasăm o barieră între oameni. Nu mai există bunătate nici de o parte, nici de cealaltă.
Oamenii sunt buni numai împreună.

Dorina Georgescu în Popasul clownului (2019)
Adăugat de loly
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fuga este o apăsare peste capetele zdrobite
gândul este o apăsare peste natură,
cum tu, dragostea mea
eşti o apăsare.
Ar fi, vă suflu, dragii mei hoţi, călăi şi criminali,
ar putea fi o salvare!
Când substantivul solemn
nu se potriveşte cu verbul bezmetic
ne-am putea salva prin bâlbâire.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea lui Horea

Fii pe măsura sufletului meu,
trupul meu!
N-am cum te scăpa
din mâna călăilor.
Trosnetul oaselor tale
Va răsuna
până-n margini de veac,
Carnea învineţită
Va lumina secolii
celor mulţi
şi chinuiţi
Sângele care se va
scurge din tine
îi va urmări
pe călăi
şi în vis.
Cei care au vrut
să te năruie grabnic
ţi-au dat
veşnicia.

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleg să legitimez un astfel de regim odios numai în calitatea mea de scriitor silit să stea în genunchi: o legitimare morală, culturală şi politică echivalentă cu un rechizitoriu necruţător. Textul acestui rechizitoriu va dura oricum mai mult decât regimul în cauză! Dar nu înţeleg să fiu trecut în coloana "pozitivă", a "realizărilor" regimului comunist, numai pentru că cineva nu mai reuşeşte să facă deosebirea între victime şi călăi...

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

înfăşurat de neputinţă
e râsul meu pe eşafod
şirag de buze ce aleargă
sub arcuirea unui pod

călăi cu aripi de mătase
îmbrăţişează temători
rotunda mea aniversare
în şirul scurt de muritori

aroma sângelui pătrunde
butucul rostuit sub piept
cuţitul deschizând ectopii
răspunde umărului drept

la poarta raiului e vamă
dar am s-o trec nepedepsit
de când mărturisit destinul
e fără să fii fost iubit

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ierarhia era simplă: Samuraii deasupra tuturor, sub ei ţăranii, apoi meşteşugarii, apoi negustorii, urmaţi de actori, vagabonzi şi bandiţi, şi în cele din urmă, pe ultima treaptă a scării, eta, socotiţi a nu fi fiinţe omeneşti, cei care se ocupau de cadavre, de curăţatul şi argăsitul pieilor, de animalele moarte, care erau folosiţi drept călăi pentru execuţiile publice, însemnările cu fierul roşu şi mutilări. Desigur, nici un barbar nu putea fi aşezat pe una din aceste trepte.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei ucişi

Europa se cutremurară iar
de câtă jale a fost dat să fie,
cu porumbei ucişi în colivie
de călăi nebuni cu minţile de jar.

Se unesc politicienii în zadar,
cu mintea lor să caute soluţii
oprind a Europei disoluţii,
dacă paza-i prea slabă la hotar...

Ar trebui luate măsuri măcar:
statornicirea păcii între state,
că Omul nu-i născut ca mercenar
şi-i displac conflictele armate.

Va fi vreodată o zi în calendar,
când vom şti că nimic nu-i în zadar?

sonet de Ioan Friciu (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet rozaliu

Modus vivendi rozaliu
Cu ascendent în roşul estic
Cu bodyguard sau caraliu
Adânc înfipt în solul getic

O lâncezeală vagă, rozalie,
Pe fond difuz de impromptu
Păcat mulat pe carnea durdulie
Întâmpinat, cochet, întâi cu nu

Parşive timpuri rozalii
Portretele zâmbind cretine
Fierbinţile omagii cam călâi
Spre cele două paţachine

Discursuri false rozalii
Speranţă tot mai rozalie,
Captiv în hău de răgălii...
Pink Floyd bocind o melodie...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncire

Un gol imens se-ascunde-n ochii tăi,
Dar ei privesc doar strălucirea-n floare
Şi o percep a fi nemuritoare,
Nu iau în seamă-ai timpului călăi.

Nu pot să înţeleagă-a ta visare,
Nu ştiu c-ascunzi în suflet vânătăi,
Că te-ai împrăştiat pe-atâtea căi...
O ştii doar tu. Pe restul nu îi doare.

Ei urmăresc sterila umbră-a clipei,
Pe care, sunt convinşi, că o slujeşti.
Şi cum trăiesc în braţele risipei,
Te văd de-al lor — şi nu ceea ce eşti.

Îţi plânge inima pe buza râpei,
În care, -ncet, dar sigur, te-adânceşti...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimitate

Un mândru cer de toamnă roşu şi clar tu eşti,
Însă tristeţea-n mine se-nalţă ca o mare,
Când scade în reflux pe buza mea-ntâlneşti,
Tăioasa amintire a fructelor amare.

Zadarnic mă mai mângâi pe pieptul leşinat,
Prietenă, ce cauţi este un loc prădat,
De ghearele feroce şi dinţii de femei,
Nu-mi căuta inima, mâncată e de lei.

Mi-e sufletu-n castel de lume năpădit.
Aicea se ucide, se-mbuibă de alcool!
O boare înveleşte grumazu-ţi dezgolit...

O, Frumuseţe,-ai vrut-o, tu bici necruţător,
Al sufletelor noastre, cu ochii de văpăi,
Arzând aceste resturi uitate de călăi!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!