cadou

Beloved: Unde-ţi sunt diamantele?
Sethe: Diamante? Ce să fac eu cu diamantele?
Beloved: La urechi.
Sethe: Aş fi vrut eu. Dacă stau bine să mă gândesc, aveam nişte cercei din cristal odată cândva. Cadou de la doamna pentru care lucram atunci.
Beloved: Spune-mi. Spune-mi despre diamantele tale.

replici din filmul artistic Beloved (1998)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dobel: Mi-am permis acum câteva săptămâni să-ţi comand un cadou.
Jerry Falk: Poftim?
Dovel: Păi, au ăştia surplus de armament de la Armata Roşie.
Jerry Falk: Poftim?
Dobel: Gândeşte-te că eşti singur acasă, în pat şi încearcă unii să intre peste tine. Ai nevoie de protecţie.
Jerry Falk: Nu, eu sun la 911.
Dobel: Ai încercat vreodată să suni la 911? E ca şi cum ai încerca să scoţi o ipotecă.

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan: Păi, mi-ar plăcea să te ajut, mamă, dar am o întâlnire astă seară.
Evelyn: Deci este seara păpuşii gonflabile la Stadionul Dodger?
Alan: Nu, chiar am o întâlnire. Iar păpuşa a fost un cadou haios de la un pacient.
Evelyn: Dar tu Charlie?
Charlie: Am încercat-o o dată, dar prefer o femeie adevărată.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Bloomfield: Dacă îmi permiteţi, vă stă minunat cu acea eşarfă.
Guinevere Pettigrew: Mulţumesc. Am primit-o cadou. Ştiţi, cred că este cel mai frumos lucru pe care l-am purtat vreodată.
Joe Bloomfield: Şi eu care încercam să vă fac un compliment şi de fapt mi-aţi făcut dumneavoastră unul.
Guinevere Pettigrew: Nu înţeleg.
Joe Bloomfield: Este o creaţie de-am mea, de anul trecut, colecţia Mimi Couture.
Guinevere Pettigrew (plăcut surprinsă): Vai de mine!
Joe Bloomfield (surprins şi încântat): Chiar nu ştiaţi? Acesta chiar e un compliment, doamnă, vă mulţumesc.

replici din filmul artistic Domnişoara Pettigrew
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe (încercând să-l aducă pe Jerry la realitate în privinţa logodnei sale cu Osgood): Jerry, vrei să mă asculţi un pic? Ia-ţi gândul de la chestiile astea! Repetă-ţi în continuu: "Sunt un bărbat! Sunt bărbat!"
Jerry: Sunt bărbat.
Joe: Bravo!
Jerry (îşi revine): Sunt bărbat. Sunt bărbat. Mai bine muream. Sunt bărbat. Of, aşa-i că-s bărbat? Şi cu cadoul de logodna cum rămâne?
Joe: Ce cadou?
Jerry: Osgood mi-a dăruit o brăţară.
Joe (ia brăţara şi o analizează cu ochelarii lui Beinstock): Astea-s diamante adevărate!
Jerry: Sigur că-s adevărate! Credeai că logodnicul meu e vreun sărăntoc?

replici din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: La mulţi ani, bătrâne! De ce nu mi-ai spus nimic? Te rog, scuză-mă, uitasem...
Alex: Luci, te înţeleg, nu trebuie să te scuzi.
Lucian: Dar n-am pregătit nici măcar un cadou pentru tine.
Alex: Nici nu ţi-am cerut nimic. Cadoul din partea ta poate fi considerat faptul că te simţi bine; dacă nu ţi-ai fi revenit, nu puteam serba nimic, pentru că am fi fost toţi mult prea trişti, ca să petrecem. Aşa însă, eşti printre noi, din nou, tu însuţi, deci, putem fi veseli. E un cadou plăcut din partea ta. Serios, Luci!
Lucian: Posibil... Şi deci, cât împlineşti?
Alex: Ha... Prea mult ca să mai şi spun.
Lucian: Păi, să vedem...
Alex: Te rog, Luci, nu pronunţa numărul!
Lucian: De ce?! Sunt doar 32.
Alex: Ah, răule... De abia te rugasem să nu pronunţi numărul! Mă faci să mă simt cu adevărat bătrân...
Lucian: Glumeşti cumva, sau ce-i cu tine?! Nu te simţi bine?! Bătrân te vei putea considera de abia după vreo 90 şi ceva de ani de acum încolo... Acum eşti încă nepermis de tânăr şi de fapt, indiferent de vârstă, dacă sufletul ţi-e tânăr, te vei simţi mereu tânăr, chiar şi după mai mult de 90 şi ceva de ani.
Alex: Ştiu şi eu?! Poate că ai dreptate. Dar, atunci, de ce-mi zici mereu "bătrâne"?!
Lucian: Hai că la asta nu mă aşteptam, să-mi reproşezi... E doar un fel de-a spune; nu ştiam că te-ar deranja. Dar bine, de acord, de acum încolo, nu-ţi mai spun aşa, dacă nu-ţi place.
Alex: Nu, Luci... Ştii ce?! Las-o baltă! Nu mă deranjează deloc, nimic; poţi să-mi spui oricum vrei tu.
Lucian: Cum vreau?! Atunci ce-ar fi să schimb formula anterioară cu "moşule", "moşulică"... Sau cum?! Dă-mi o sugestie!
Alex: Hmm... Ştii ce?! Prefer "bătrâne"...
Lucian: Atunci, aşa rămâne; dar fără supărare. De acord, bătrâne?
Alex: Fără supărări; ce naiba?!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Ai dormit bine? (Mathilda încuviinţează din cap.) Bine. După micul dejun trebuie s-o întinzi.
Mathilda: Unde?
Leon: Nu-i problema mea.
Mathilda: (punându-i în faţă un bilet): Citeşte-l.
Leon: Ăă... (Se uită în gol pe bilet.)
Mathilda: Nu ştii să citeşti.
Leon: Învăţ, dar am avut mult de lucru în ultima vreme, am... rămas puţin în urmă. Ce scrie?
Mathilda: M-am hotărât ce vreau să fac cu viaţa mea. Vreau să lichidez.
Leon: Vrei să lichidezi? (Pune pistolul pe masă.) Uite, ia-l. Cadou de rămas bun. Du-te şi lichidează – dar nu cu mine! Eu lucrez singur, înţelegi? Singur!
Mathilda: Bonnie şi Clyde nu au lucrat singuri! Thelma şi Louise nu au lucrat singure! Şi ei au fost cei mai buni.

replici din filmul artistic Leon: Profesionistul, scenariu de Luc Besson (1994)
Adăugat de Alina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Janey (vorbind despre mama ei decedată): Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri, era decembrie 1989, tatăl meu tocmai fusese dat afară de la Fabrica Zippo, iar mama încă mai făcea tot felul de chestii pentru a se descurca, Daniel Day Lewis câştigase Oscarul pentru filmul "Piciorul meu stâng", iar tot ce îmi doream era o păpuşă Betsy Wetsy.
Jake: Mi-aduc aminte de acele păpuşi. Le apăsai pe buric şi ele făceau pipi.
Janey: Spusese că se duce să îi cumpere lui tata o sticlă de gin, dar ştiam că se duce să-mi cumpere un cadou. Ploua foarte rău în seara aia, iar şoselele erau... alunecoase.
Jake: Janey... accident de maşină.
Janey: Nu. Cancer.

replici din filmul artistic Încă un film despre adolescenţi?!
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norma Desmond (îi dă un cadou lui Joe): Nu fi prostuţ. Uite, voiam să ţi-l dau la miezul nopţii.
Joe Gillis: Norma, nu pot să-l accept, mi-ai cumpărat destule deja.
Norma Desmond: Taci, că sunt bogată! Sunt mai bogată decât toate gunoaiele astea noi de la Hollywood! Am un milion de dolari.
Joe Gillis: Păstrează-i.
Norma Desmond: Am trei blocuri în centrul oraşului, am petrol în Bakersfield! La ce e bun dacă nu să ne cumpărăm tot ce vrem!
Joe Gillis: Termină cu "ne cumpărăm"...!
Norma Desmond: Ce-i cu tine?
Joe Gillis: Cu ce drept mă iei aşa?
Norma Desmond: Cu ce drept? Chiar vrei să-ţi spun?
Joe Gillis: Ţi-a trecut vreodată prin gând că aş putea avea viaţa mea, că poate există o fată după care sunt înnebunit?
Norma Desmond: Cine? Vreo chelneriţă la McDrive sau o figurantă ceva?
Joe Gillis: Ceea ce încerc să-ţi spun e că nu sunt potrivit pentru tine. Tu vrei un Valentino, pe cineva care deţine cai de curse, un bogătan!
Norma Desmond: Ceea ce încerci să spui e că nu vrei să te iubesc. Spune-o! Spune-o! (Îi dă o palmă.)

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Te rog, Luci, nu mă refuza, acceptă acest cadou din partea mea; poate fi talismanul tău norocos. S-ar putea să ai nevoie şi de aşa ceva în misiunea asta. Nu contează dacă-l vei purta sau nu, ci doar că va fi acolo, iar ori de câte ori îţi vei aminti de mine, vei privi această fotografie şi mă vei simţi aproape; la fel şi eu pe tine, fiul meu drag.
Lucian: Ah, mamă... Bine, am să-l iau cu mine şi-am să-l păstrez cu drag, ca pe unul dintre obiectele cele mai de preţ. Iar ca dovadă că-l preţuiesc, am să-l port. Tot aici va fi şi mâine, în timpul lansării. Astfel vei fi foarte aproape de mine, ba chiar lângă inima mea.
Diana: Vai, dragul meu...
Lucian: Te iubesc, mamă! Te iubesc, nespus de mult.
Diana: Ştiu, scumpule... Şi eu te iubesc. Tocmai de aceea mă împotriveam plecării tale, pentru că te iubesc prea mult, însă din aceeaşi cauză am acceptat în cele din urmă ideea, deşi nu în totalitate. Dar ca de obicei, sunt din nou de partea ta.
Lucian: Mulţumesc, mamă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!