cadavru

Orice straduinta s-ar depune, n-ar putea cu niciun chip sa transforme in cadavru un om viu. El isi pastreza simtrea, setea de razbunare si de viata, precum si pasiunile si necesitatile, precum si dorinta de a si le indeplini.

Dostoievski în Amintiri din casa mortilor
Adăugat de anda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul trăieşte, ca toate fiinţele vii, numai ca totalitate; când se desparte în părţile lui, îi dispare sufletul şi rămân din el numai abstracţiile moarte cu miros de cadavru.

citat din Aleksandr Ivanovici Herzen
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca lumea să fie impresionată de moartea ta, trebuie să laşi în urmă un cadavru frumos. Dacă ai ratat prilejul să te sinucizi în tinereţe, mai târziu se va zice doar: "A trăit destul!". Ceea ce s-ar spune în cazul meu.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Crai-nou verde-pal, şi eu singur
Prin crengile cu sunet de schelet -
Învineţit ca un cadavru...
- Vino-n zăvoiul violet.
Or, nu! s-aprind luminile-n oraş...
Sunt alţii, şi un alt poet -
E mult de când dormim în umbră,
În cimitirul violet...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce aş consimti să fiu smuls din viaţa oamenilor, în schimbul unei himere viitoare? Ei, ceilalţi, sunt fericiţi, sunt liberi! Ei respiră după plac, merg, poruncesc, iubesc, trăiesc - iar eu, eu sunt un cadavru întins într-un sicriu...

citat clasic din romanul Lelia de George Sand
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie fără titlu

Dragostea asemeni unui cântec...
Îmi pare iar ca îl aud în gol
Şi inima-mi trezare l-a lui sunet
Izbit de goluri, putred de nămol.

O lir-albastră-n suflet mi se cerne
Şi dorul iar m-atinge-n taina mare.
Sălbaticul meu suflet în troiene
Se zbate a cadavru şi tresare.

poezie de Natalia Popusoi (3 noiembrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate momentele acelea când viaţa tace, ca să-ţi auzi singurătatea... În Paris, ca şi într-un cătun îndepărtat, timpul se retrage, se înghemuieşte într-un colţ al conştiintei şi rămâi cu tine însuţi, cu umbrele şi luminile tale. Sufletul s-a izolat şi în zvârcoliri nedefinite se ridică la suprafaţa ta, ca un cadavru pescuit în adâncimi. Şi atunci îţi dai seama că mai există şi alt sens al pierderii sufletului
decât cel biblic.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor (1994)
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia durerii

În tine unu-şi pune focul,
Natură! altul chinu-şi pune.
Ce-i pentru unu-ngropăciune
Pentru-altu-i viaţa şi norocul.

O, Hermes tainic ce-n restrişti
M-ajuţi, dar teamă-n mine semeni,
Lui Midas tumă face asemeni,
Celui mai trist dintre-alchimişti.

Cu ajutorul ce mi-l dai
Fac fier din aur, iad din rai;
În giulgiul norilor din zare

Descopăr un cadavru drag
Şi pe cereştile ponoare
Clădesc un mare sarcofag.

poezie clasică de Charles Baudelaire din Florile răului, traducere de Al.Philippide
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te slăvesc...

Eu te slăvesc totuna cu bolta înnoptării,
O, doamnă a tăcerii, o, vas al întristării,
Şi te iubesc, frumoaso, mai mult când îmi dispari,
Şi când, ca o podoabă a nopţilor, îmi pari
Că-ndepărtezi ironic adâncile zenituri
De braţele-mi întinse spre-albastre nesfârşituri.

Vreau să m-agăţ de tine, spre cer năvală dând,
Cum viermii de-un cadavru se-agaţă mişunând,
Că-mi eşti prea scumpă, crudă jivină nemiloasă,
Chiar şi-n răceala-n care îmi pari şi mai frumoasă!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia durerii [Alchimie de la douleur]

Unul te cântă cu ardoare,
Altul, Natură, jalea-ţi spune!
Cel care zice: Îngropăciune!
Altuia-i zice: Viaţă, soare!

Tu, Hermes, sfetnicul meu tainic,
Ce mă intimidezi cam tare,
Mă crezi un Midas, rege mare,
Şi alchimistul cel mai jalnic;

Fac fier din aur pentru tine,
Şi iad din rai, cum ştiu prea bine;
În giulgiul norilor, pe creste,

Văd un cadavru drag cum vine
Şi-atunci pe ţărmuri largi, celeste,
Fac sarcofage de poveste.

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!