blestema

Unuia care strigă ajutor că i-a căzut soacra-n fântână şi-i apa prea mică

Eu ţi-aş depăna cu-ncetul
Adevărul gol goluţ:
Te va blestema Făgetul
C-ai zvârlit otrava-n puţ.

epigramă de Constantin Deneş din ziarul "Viaţa Buzăului" (21 februarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care văd totul ca un cui, se blestemă pe ei înşişi pentru că nu sunt ciocanul. Tind să-şi neglijeze propriile talente şi capacităţi pentru a se folosi de o daltă şi un cleşte.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Nichita Stănescu, fost membru al Cercului de matematici al liceului "I. L. Caragiale" din Ploieşti

Când el cu cifre cocheta,
Nu l-am putut încuraja.
Plecă atuncea pe alt drum
Şi câţi mă blestemă acum.

epigramă de Ion Grigore din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

O babă chioară-aşează tingirea cu păsat
Pe-o pirostie şchioapă... Hiertura-n foc a dat...
Şi scuipă biata babă, şi blestemă, se-nchină:
"Spurcatu!... Necuratu..." (Iel singur ie de vină!)

Morala

Spre mângâiere — adeseori
Ne trebuiesc... instigatori.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă a prizonierului

O dragoste a cărei gură e un buchet de ceţuri,
Se naşte şi dispare.
Un vânător va merge în urmărirea ei, pândarul va afla,
Şi amândoi, curând, se vor urî, apoi, toţi trei cu ură se vor blestema.
Afară e ger, frunza trece prin pom.

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce, doreşti să te laude unul, care într-o oră se blestemă singur de trei ori? Sau vrei să placi unuia, care nu-şi place sieşi? Ori crezi că este mulţumit de sine acela care se căieşte de aproape toate faptele sale?

citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele părţi ale sistemului pe care le poţi lovi cu un ciocan se numesc hardware; acele instrucţiuni de program pe care le poţi doar blestema se numesc software.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tare mă strânge blana asta de lup

mama nu ştia să cânte
doar atunci când plângea, părea că se roagă, dar blestema
blestema "nonsensul" de a-şi creşte singură copiii
blestema neavutul pentru care lupta în fiecare zi până la sânge
până când i se toceau unghiile pe mormântul care urma să-i curme fericirea

uite, chiar şi-n vremurile astea avansate, semănăm cu jupânii lui Caragiale
alţii cu figurile disperate ale lui Munch
că nu-şi pot imagina cum o pisică ar mânca stele
şi nici că profesorul şi-a lecţia din inerţie
sau din pricina salariului, că are omul obligaţiuni severe;
a copilului de-acasă care-l întreabă de dulciuri

deci alt "nonsens" venit din purgatoriul inocent al vieţii acesteia frumoase

că pân' la urmă tot în Pub te opreşti
să bei, să înjuri, să te desparţi de credinţa în God vreo 5 minute
să te holbezi peste umăr la tabloul din perete care ilustrează ceva din epoca renascentistă
să-ţi calculezi intrările şi veniturile pe luna asta de iarnă
de parcă nu ar fi fost de-ajuns că taxele au venit

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu

înainte de a auzi întrebarea
cuvintele aşteaptă
nici ele nu ştiu
de ce
tremurătoare împreună cu ultima frunză
toamna surâde echivoc
nici eu nu pricep dacă vede ceva sau nu
ştie ea de ce irită până şi capete încoronate
poezia e somată să dea un răspuns
nu blestemă ceea ce îi e de ajutor
în cumpăna dreaptă stă
mereu pierdutul iar visatul
îi zâmbeşte altui timp
să nu strice doamne fereşte clişeul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvântul omului, magnific, imens
care se îndoieşte ca o fiară, ca o stâncă, precum o pădure.
Cuvântul ascuns, trădat
care gândeşte, care întreabă, care blestemă
care cedează, provoacă şi atacă.
Cuvântul necioplit
care scapă cu ură.
Cuvântul gol, care e negat
fragil, care doare, înecat, prefăcut în verb
în cântec, în plâns
de frunziş, de ploaie, de râu, de păsări.
De mamă care iartă, îmbrăţişează şi luptă
de adevăr, de copil care zboară, de pasăre.

poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!