Poezii despre bacantă, pagina 2
Venus
Privesc pictura și mă întreb
De unde atâta frumusețe
Și forme de un contur perfect
Cu rotunjimi tulburătoare
Și cu priviri îmbietoare
Spre cine oare?
Când te gândești ce vârstă are
Și totuși ce perfectă este
Te întrebi firesc cine-i maestrul
Ce a creat divin pictura
Și a întrecut însăși Natura.
În lume sunt destui cu har
Ce depășesc deplin perfectul,
Chiar Botticeli unul este
Ce a creat splendori în lume
Și-a depășit al său renume.
Să nu admiri frumosul însuși
[...] Citește tot
poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre râs
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre depășire
- poezii despre vârstă
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sacrilegiu
- poezii despre pictură
Las iubirea să se frângă
Las iubirea să se frângă, cum se frânge o aripă
Într-un zbor lovit de trăsnet, într-o toamnă nemiloasă.
Răstignirea e aproape și în mine se-nfiripă
Visul unei nopți eterne, înecată în angoasă.
Și mă doare că surâsul mi-a murit pe o cicoare
Dintr-un cer uitat de vreme-ntr-o poveste fascinantă.
În castelu-n care prințul o păzea de vrăjitoare
Eu, o servă fără nume, am rămas doar o bacantă
Care-și vinde pe-o ocheadă, trupul însetat de vară
Și adună creițarii pentru floarea cea albastră.
Ce naivă ești femeie, el privirea nu-și coboară
Spre umila-ngenunchere, înspre pacea ta sihastră.
Și nu-ți mai jeli iubirea, lasă lumea-mpărătească!
Niciodată sânge-albastru nu se-amestecă cu apă.
Ia-ți și lacrima cu tine și în tine să domnească
Neiubirea ce ți-e scrisă! Lacrima din ea s-adapă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre pace
- poezii despre naivitate
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Venere și madonă
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei.
Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,
Braț molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie,
A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd.
Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Sufletu-mbătat de raze și d-eterne primăveri,
Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină pintre îngerii din cer
Și-a creat pe pânza goală pe Madona dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Vezi poezii despre îngeri, poezii despre poezie, poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre păr blond sau poezii despre prezent