august

Troy (încet, meticulos): Femeie... Fac şi eu tot ce pot. Mă întorc acasă vinerea. Aduc un sac de cartofi şi o oală cu untură. Aliniaţi-vă cu toţii lângă uşă cu mâinile întinse. Vă ofer scamele din buzunare mele. Vă dăruiesc sudoare şi sânge. Lacrimi nu mai am. Le-am cheltuit pe toate. Mă trezesc luni dimineaţa... şi găsesc gustarea pe masă. Ies. Îmi văd de treabă. Dibui forţa de a rezista până vineri. (Pauză) Asta e tot ce am, Rose. Asta e tot ce pot oferi. Altceva nu mai am.

replică din Garduri, Actul I, Scena 3, scenariu de August Wilson (1983)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea III (Biletul lui Călin)

La un semn, deschisă-i calea şi coboară din maşină,
Împărţind bezele-n dreapta şi în stânga, o blondină.
– Tu eşti, şefu? – Da, frumoaso. – Am venit să te mai văd
Şi să stăm la sfat, Traiane, că în ţară... e prăpăd!!!.....
– Orice gând ai, păpuşico, şi-orice inima-ţi dictează,
Ai ales corect momentul, şezi colea şi croşetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură şi-un mop!
După ce ştergi bine praful, deapănă-ţi în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ţi zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreţi
Şi-o să vrei şi altădată experienţa s-o repeţi.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne şi distrăm puţin
Şi s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din şcoală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid şi Mircea. N-o fi fost Vlahuţă, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Şi cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanţii mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid

[...] Citeşte tot

parodie de Ilie Bâtcă, după Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!