Poezii despre asadar anatol codru, pagina 2
Undeva pe o colină...
Undeva pe o colină,
Într-un codru secular
Cresc fructele de lumină
Peste vârfuri de stejar.
Înfloresc pomii, livada,
Merg bunicii cu nepoți
La fântâni sa-nvârtă roata
Cu agheasmă pentru toți.
Se apleacă la altare
Omul bun, în crez stelar,
Matei vrea să crească mare
Cu iubire și cu har.
La piept ține-o cruciuliță
Cu mir sfânt, merge-n pridvor,
Are marea lui dorință
Să se-nchine sfinților...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre creștere
- poezii despre stele
- poezii despre stejari
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păduri
- poezii despre oameni buni
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Concert în codru
privighetoarea cântă cât e ziua de lungă
concertul din codru se ridică la cer
acorduri fericite pe raze or s-ajungă
sus acolo în lumină tristețile pier.
muzica mă transpune întro vară superbă
și nu cred că există zile fără magie
nimic murdar și târâtor să-mi fie scârbă
viața e un miracol plin de energie.
arborii se mlădie în vântul smerit
în izvoare se-oglindesc raze divine
sunt fericită că m-am pus pe cucerit
o stea cu visul pur al stărilor senine.
în raiul fericirilor și eu m-am nimerit
ajunge în slove cântecul din mine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre fericire
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre smerenie
Soledad
Mă duce dorul către umbre iară,
străbune codru, vechiul meu Alcide,
cu gure dulci m-au sărutat silfide,
m-a prins, în plasa ei, plăcuta seară.
Nu-s astre-n cer câte visez iubi,
nu-i noapte-atâta câtă ard să port,
departe-s, vai, de-al veșniciei cort;
în umbra lui regească vrere-aș fi!
Veste s-a dus că nu mai suntem tineri,
s-a istovit al tinereții pas...
Din focul clipei stinse ce-a rămas?
Lacrime doar, ce-s partea crudei Vineri.
Război am vrut, mă rog acum de pace,
străbune codru, vechiul meu Alcide,
în poartă bat și te implor: deschide.
Sunt tot, o noapte. Frig mi se mai face!
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre război, poezii despre pace sau poezii despre noapte
Tigrul
Tigrule ce strălucești
Noaptea-n codru când pășești
Ce meșter nemuritor
Te-a creat necruțător?
În ce cer sau loc retras
Focul ochilor ți-a ars?
Cu ce aripi poa' să zboare
Cui nu-i frică de dogoare?
Cine poate să te strângă
Mușchiul inimii să-ți frângă?
Căci cât inima ta bate,
Ce mână-ar putea răzbate?
Un ciocan? Un lanț lucrat?
Ce cuptor te-a modelat?
Nicovală și strânsoare
Pot să-ți pună-ncuietoare?
[...] Citește tot
poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre tigri, poezii despre oi, poezii despre ochi, poezii despre meșteri, poezii despre frică sau poezii despre foc
Clipele fără de tine,
Frunze care cad tomnatic,
Ba discret, ba nebunatic,
Într-un codru de destine.
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre frunze
Gorunul
În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
și-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge.
Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă?
O, cine știe? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
și liniștea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
și mut
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre moarte
Livada cu vișini
Mi-amintesc năframa-ți ca de-un pâlc de fluturi
Ce-o țineai în palmă, volatil exil,
Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foșnea sub talpa pasului fragil.
Vișini extatici pâlpâind de febre
Ce-aprindeau nostalgici pătimașe guri,
Inefabil, astăzi și-au pierdut parfumul,
Amurgind oglinda vechilor făpturi.
Pe sub pomii palizi, scuturați de vânturi,
Pașii noștri singuri au rămas ecou,
Așteptând zadarnic să visăm aievea
Livada cu vișini, înflorind din nou.
Timpul ne frământă nemilos și rece,
Viscolind frunzare prin decorul mov,
Așadar, adio, livada cu vișini,
Așadar, adio, domnule Cehov.
poezie de Constantin Georgescu (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre prezent, poezii despre gură, poezii despre fluturi sau poezii despre copaci
Vei auzi din nou: fii inima mea
vei auzi din nou: fii inima mea
simplu: deschizi doar niște canale
care din obișnuință nu mai duceau nicăieri
apoi îți arzi hainele
o piele febril descheiată
încă om
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea
cu haosul ei frățesc: și mai mic uriaș inima și
așadar așadar devii a doua mea inimă
apropie-te
la toate acestea ce vei răspunde? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte orașul
și absența ta: o cicatrice pe un perete de aer
micșorându-se din ce în ce
poezie de Virgil Mazilescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre viitor, poezii despre oraș, poezii despre devenire, poezii despre cuvinte, poezii despre amintiri sau poezii despre aer
Similitudine
Când fulgerul lovește
În codru cu putere,
Un singur pom se-aprinde
Și arde până piere.
Așa e și iubirea
Ce hoinărește-n lume,
Aprinde și consumă
O inimă anume.
poezie de Octavian Cocoș (26 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin versu-i cu umbrar de laur
rămas-a bardul, așadar,
cu spiritul turnat în aur,
iar trupul - nici în bronz măcar.
catren de N. Petrescu-Redi din Catrene (1997)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aur