arsura

Floarea raului

Esti o floare a raului
Un neg, o arsura
Si gusti din mine cu manie
s-a spart doar c-o-mpunsatura

esti o floare a campului
un paradis, o palida
lumanare ce-mi sfararie-n intuneric
privind inocenta si candida

esti o floare a cerului
anarchic, tulburat
Care se-arunca-n glod puturos
Un inger din cer scapatat

poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar voi trece

Mă zbat să scap
din ochiul tău de jar,
căci prea vânat mi-e sufletul
de un timp încoace;

zadarnic îmi săruţi
arsura de pe tălpi,
voi trece iar prin iarba
în care Dumnezeu
sparge lacrimi într-un clopot;

sunt maci presaţi pe cer
sau amurgul
e pătat de sânge?

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduce arsura

verii care te apasă întâi pe cap
simţi o epuizare înrobitoare
fierbi în hainele care te rănesc
priveşti iarba şi-ţi trece prin minte
că ar fi fost bine să fii furnica
care se ascunde la umbra firelor
de verdeaţă ce se ard goale la soare
te întrebi cine poate aduce apa
să stingă focul care şopteşte
la ureche venirea fantasmelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

O arsură îmi cuprinde trupul
Arzând până la scrum trecutul
Purificând totodată scutul
Ce-mi proteja trupul.

Mă deschid încet, încet
Raţiunea trece pe-un mod mai lent,
Inima pulsează sentimente
Iubirea ma cuprinde pe îndelete.

Aripi noi mi se deschid,
Înălţându-mă deasupra norilor
Iubind prin puterea culorilor,
Nu pot să mă mai închid
Încătuşat intr-un mare vid!

poezie de Miron Iustin (24 iulie 2016)
Adăugat de MIRON
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estompare

Din ce în ce te stingi, te ştergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucindă şi, de melci,
tandra arsură.

Abia te ţin într-un cuvânt,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncolţind dintr-un pământ
de somn, de vis.

Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
dacă respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.

Ah, vine norul şi mă şterge
cu un burete foarte rece.
Rămân ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

arse buzele mi s-au strâns încleştate
preţul unei clipe s-a concetrat în mâini
durerea a devenit ascuţită
timpul picura cu încetinitorul gândurile mele
o picătură de ploaie a cazut şi mi-a zdrobit arsura
sărutul a venit
când
priveam cu ochii din mine, aşteptarea
m-am sufocat, dar am simţit că tot aerul din lume
intră-n mine
nu o să uit
acela a fost primul sărut

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul iubirii nemăsurate

Iubirea este-o tevatură,
Că nu prea are ea măsură

Şi te aruncă-n hăul rece
Chiar dintr-o sfântă săritură.

Te ameţeşte rău de cap,
Te bagă-ntr-o încurcătură,

De nici bolând nu zici c-ai fi
De-ai scoate doar prostii pe gură;

Iar lumea te-o făcea de râs,
Că n-ai ţinut în bătătură

Ceva-ul tău nemăsurat,
Ceva-ul tău ca o arsură,

În vremi ce nu îşi potolesc
Amorul dulce-ntr-o trăsură,

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Cristina Ştefănescu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetistul

Taci, nu striga, Revolta mea. Pe liră
Nu vreau stidenţa gemetelor tale.
Îţi strânge-n frâu nemărginita jale,
Răbdând arsura ei ca o martiră.

Din orice frământări te zguduiră,
Să-ţi împleteşti covoare de petale
Şi să le-aşterni pe-ntunecata cale
Pe care Parcele ţi-o hărăziră.

Precum David din ropot de suspine
Şi-a făurit cântările senine,
Tu fă din plânsul tău literatură...

Tu pune peste rana ta adâncă
Olimpica sonetului măsură, -
Şi de mai poţi zâmbi... zâmbeşte încă.

sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu măsură

În lume nu e băutură
Cum e palinca tare, pură,

Din prună dată-n alambicuri,
Nu prima, ci a doua tură!

Un ritual îndeplineşte,
Când îţi doreşti o-nghiţitură:

Să scuturi sticla cu tărie,
S-o răsuceşti, s-o duci la gură...

Să simţi căldura într-o clipă,
Să simţi oleacă de arsură,

Pe care să o stingi alene
Cu o piftie sau friptură,

Iar la friptură se impune,
Să asortezi o murătură!

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roşie

Floarea dragostei, floare pură
floare roşie pe gură
şi în inimă arsură.

Floare roşie, floare de nalbă,
perlă la gât în salbă
şi în inimă o tolbă.

Floare roşie, floare de crin
al dorinţei dulce alin
şi în inimă venin.

Floare a iubirii roză
dar al cerului, apoteoză
şi în inimă osmoză.

Flacără roşie, pară
ai ars toamnă după vară
în inimă dulce-amară.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!