Poezii despre armura, pagina 2
Egoism candid
Mă doare fiecare formă
primită
fiecare măsură...
Puține reușesc să-mi atingă adâncul
cele multe zidesc împrejuru-mi...
Armură..
Ciudat,
când îi văd fermi și virili
gata să-mi rostuiscă sufletul
Dintr-o lovitură,
Simt o simplă și inexplicabilă nevoie
De a mă iubi
Singură!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre inocență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Plimbare
Străjerul apăru în noapte de nicăieri.
Era mai impunător ca niciodată, părea un
uriaș, așa cum stătea, drept, în armura bombată,
cu picioarele metalice înfipte solid în pietrele străzii,
sub unduirile de lumină ale lunii.
În spatele lui se profila podul și râul liniștit,
aproape nemișcat.
"A apărut străjerul, mi-ai spus, în timp
ce ne plimbam și te strângeam la umărul meu.
Și pare mai falnic ca niciodată... Să-l atingem,
să-i atingem măcar o dată armura!"
"Străjerul nu poate fi atins, ți-am răspuns eu. Să nici
nu te gândești măcar vreodată să-l atingi pe străjer!
Străjerul nu poate fi atins. Ar dispărea cu totul și pentru
totdeauna și, odată cu el, întunericul nopții, și noi am dispărea
odată cu el. Nu ar mai rămâne nimic din noi, din dragostea
noastră", ți-am spus eu în timp ce tu îți culcai
capul la pieptul meu și pașii ne purtau de-a lungul
râului, pe strada umedă și pustie, cu arcade de piatră.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre poduri
- poezii despre plimbare
- poezii despre picioare
Sakură de geană
Dulceagă-i sakura de geană
Tăind, timpul ca o katană
Mătasea pleoapei de gheișă
Acoperindu-mi rana-n mănușă!
Armura cășului ce-i pavază
Setea, foamea mi-o veghează
Struna buclelor arcuind arcul
Ucigându-i timpului gongul
Kabuko, shogunilor dune
Cu soapte kamikaze emine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sahara
Degeaba strigi
Domnule cu șapte covrigi.
Hulubăria e încuiată
pentru orice rimă, pentru orice fată.
Bate la cer
cu toiag de fier,
bate la pădure
cu armură de mure.
Poate acolo
o mai trăi Apolo.
La noi e tristețe.
Au murit bietele precupețe.
Caișii au îngenuncheat
peste marele hat
și alungat cu resteul
a fugit curcubeul.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", anul I, nr. 11 (mai 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- citate de Ion Pena despre viață
- poezii despre tristețe
- citate de Ion Pena despre tristețe
- poezii despre păduri
- citate de Ion Pena despre păduri
- poezii despre poezie
- citate de Ion Pena despre poezie
- poezii despre fier
- poezii despre curcubeu
- poezii despre Sahara
Teama se închide în trup
Peste tot bântuie mortea,
tăișul subțire cu otravă fierbinte
se risipește de la om la om.
Teama se închide în trup
și ochii capătă o privire de ceață,
de simt cum se așează praful pe cuvinte.
Tu rupi armura de taină
și îmbraci o ie de in,
dar ești mai departe de mine,
rămân ca un adaos izolat
de lumea din care am plecat
mulțumit că trăiesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ochi, poezii despre mulțumire, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Atât de tânăr
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi dezgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (28 noiembrie 1897, Berlin-Wilmersdorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre vânt, poezii despre tinerețe, poezii despre sunet, poezii despre plante, poezii despre dor, poezii despre bunele maniere sau poezii despre botanică
Atât de tânăr
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi desgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de tânăr sunt
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi dezgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am venit
Oprește, Doamne, caruselul,
Că sabia e între noi,
Și nu e de ajuns măcelul
Și treiul l-a ucis pe doi!
Iar ne autodevorăm,
Vino din nou, Lumină Lină,
Că iar am rătăcit cărarea
Iar partea-i goală și nu plină!
Ne-a-nvins o logică bolnavă,
Ne-nvinge-o minte maladivă,
Actanții binelui nu pot
Să dea riposta decisivă!
Ridică, Doamne, templierii
Și cavalerii elocinței,
Dă-le armura nemuririi
Și sparge zidul neputinței!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oratorie, poezii despre logică sau poezii despre boală
D-ale tranziției sau Treptele integrării - II
L-am întâlnit în talcioc,
pe Don Quijote.
Se căsătorise cu Dulcineea
dar, de când intrase și ea în șomaj,
nu mai aveau cu ce să-și achite întreținerea.
Încercase să demareze o mică afacere
împreună cu Sancho,
care fugise însă cu banii...
Vânduse din casă
toate romanele cavalerești
și acum, negocia cu țiganii
care vroiau să-i cumpere,
ca fiare vechi,
armura și lancea.
poezie de Traian Călin Uba din Și totuși, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre afaceri sau poezii despre Don Quijote