apus soare

Tablou

Apus de soare —
Palide raze
Blând colorează
Întinsa mare.

Întreaga fire,
Aer şi undă
Se scufundă
În adormire,

Ce punct în zare
Alb străluceşte?
Un vas pluteşte
În nemişcare.

poezie clasică de Iacob Negruzzi din Poesii lirice (1870)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletu-mi tresare

Când gândul meu este pierdut
Primesc sărutul răsăritului de soare
Mă trezesc când soarele a disparut
Rămân cu raza si sufletu-mi tresare

Sufletul meu iese din valuri de mare
Un ciclu de trăiri suflet soare apus
Mă-nalţă la răsărit intru iar în soare
În locuri unde doar noi doi am sjuns

Sunt un suflet dintr un val învolburat
Esti stâlpiul ce sufletul mi-l susţine
Cu dragoste în taină te-am înconjurat
Suflete pereche vesnică trăire de sine

Un vis frumos un gând mereu duios
Cu n suflet linistit privesc la răsărit
Culori de arămiu pictorul cel colos
Pictura valoroasă din soare răsplătit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

La final,
după tot ce e ars până la scrum,
nu mai rămân decât pietrele.
merităm măcar atât – o aromă de adio
cu apus de soare peste piatră
şi piatră peste piatră
ca un tort de aniversare a morţii noastre.
cine ştie câţi vor mai fi pe mal
şi se vor întreba peste timp
Doamne, de ce nu şi-or fi savurat şi ultima felie?
suntem rătăcitori
precum Ra
murim la fiecare apus
şi ne naştem mai înţelepţi
dar cui îi mai arde de lumină când în jur totul e scrum?

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare-n România

Printre tufe de jăratic
Se strecoară soarele,
Este un apus tomnatic,
Poleinnd ogoarele.

În zare cerul s-a roşit,
Pădurea e de aramă,
Câmpia s-a aurit,
Totul miroase a toamnă.

Norii cerului se-aprind,
Se aprinde şi câmpia,
Culori aurii se-ntind
Peste toată România.

Iarba s-a uscat pe coastă,
Frunzele-au îngălbenit,
Florile-n grădina noastră,
De mult timp s-au ofilit.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (30 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balansoar de apus întors

Miros de cozonac cald
răsfiri din cuptorul inimii
zidit cu tine înăuntru
cum coceau bâtrăni
inainte de Înviere.

Şi te de degust
cu pahar de vin
din taninul privirii
nu am te gând să
zidesc în vreo biserică
ca pe vreo o Ană...

Fiindcă eşti caldă
şi pufoasă
privindu-te cum soarele
te răsfaţă
pe privdorul geanei mele
pe un balansoar
de apus întors

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Mi-ar trebui să fiu singurătetea.
Eşti ceva ce se întâmplă
făra să ştiu cum...
Când am venit te căutam în poezie
între cuvintele goale
şi scriam tăcerea.
Am proiectat dintr-o privire
toate anotimpurile dintre noi.

Va fi întotdeauna o fereastră
cu vedere spre mare
şi o casă cu toate vocile lucrurilor
arătând spre un apus de soare.
Eşti ceva ce se întâmplă
atunci când se întâmplă
ceva cu mine.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt jar

sunt jar aprins şi ard în fiecare noapte
În dimineţi cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu şoapte
Şi tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viaţa, ţin cu disperare
De clipa care mi-a rămas
Mă voi topi într-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu-i iertat de timpul
Ce ţine-n pumn întregul univers
Eu scriu şi m-amăgesc cu visul
De a lăsa în urma mea un vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt jar

sunt jar aprins si ard in fiecare noapte
In dimineţi cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu şoapte
Si tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viaţa, ţin cu disperare
De clipa care mi- a rămas
Mă voi topi intr-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu- i iertat de timpul
Ce ţine-n pumn intregul univers
Eu scriu si m-amăgesc cu visul
De a lăsa in urma mea un vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce şoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îţi spun că te iubesc.
Aş vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reuşesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îţi sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeiţa mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Şi eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi şi această noapte
Şi tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Şi soarele meu a apus.

poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, astru' sfânt

Peste el stă asezat
Norul gros de argint
Soarele a fost furat
Dus în norii de granit

Călător neobosit
Nedormit de ani
Suflet de la răsărit
Veste tu să-mi dai

Unde să mă duc
Să te pot găsi
Pe ce drum s-apuc
Greu mi-e a gândi

Raza ta mă săruta
Îmi zâmbeau zorele
Dimineaţa la cafea
Lunecos erai pe gene

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!