aproapele nostru

Revizorul nostru

Şcolarul Durerii
ce rău a albit...
Anii, la urma urmelor,
anii.
Dar plânsul în hohote,
Plânsul, de ce?
Vai, revizorul nostru,
revizorul şcolar
domnul Eminescu,
a fost tras pe roată.
Când vei auzi creanga trosnind,
ia seama spun: e osul lui,
al revizorului nostru şcolar...
Minţi, şcolare, minţi,
am răcnit,
Eminescu a fost răstignit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă astfel ca aproapele tău să nu sufere din pricina înţelepciunii tale.
Stăpâneşte-te totdeauna.
Nu te lăsa niciodată pradă mâniei.
Dacă vrei să cucereşti pacea deplină, surâde Destinului care te loveşte, şi nu lovi pe nimeni.

catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam (1945), traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trio (viaţa, omul, sufletul)

Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
şi atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respiraţie...
Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viaţa ta!

Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
şi atunci când imensitatea mării
va înghiţi visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Limbii române

E Limba Testamentul nostru sfânt,
Pe care toţi strămoşii ni-l lăsară,
S-avem o existenţă mai uşoară-
Şi-a lor lumină prinsă-n orice gând!

Ea este pe vecie Jurământ
Şi pavăză şi dragoste de Ţară:
E Limba Testamentul nostru sfânt-
Pe care toţi strămoşii ni-l lăsară!

Să nu pierim, bătuţi de orice vânt,
Când vremurile-n lume se-nvâltoară,
Cu Crezul veşniciei ne-nconjoară
Şi cu temeiul pus peste Cuvânt:-
E Limba Testamentul nostru sfânt!

rondel de Vasile Neagu-Scânteianu din Cronici de viaţă
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens căutat

De ce cade frunza
pe acoperişul unui anotimp,

de pleacă îndată păsările
grăbite şi speriate.

Acolo se află sensul
ce te face să-l cauţi
atât de perseverent?

Când pasărea ce aduce veşti
cântă departe,

aproapele se înclină
de teamă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama fiilor noştri

Fiecare picătură a sângelui nostru,
Primul nutriment din viaţă,
Prima bătaie a inimii,
Dulcea imagine
Ce o invocăm în orice moment,
Refugiul cel mai sigur
Al existenţei noastre,
Strada parcursului nostru,
E Ea, Mama fiilor noştri.
Totul din noi e al său
Să o iubim şi să o căutăm
În toate momentele bune şi rele
Cu fruntea plecată ode să-i cântăm!
Al nostru e gândul Ei, Iubirea infinită,
Rugăciunea Sa cotidiană
Şi ultima respiraţie de noi primită.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproapele

câtă bucurie în inimă trebuie
să simţi, poete, câtă bucurie când altul
cu pălărie (?!)
îţi scrie îţi scrie cu măiestrie, din
aprope-n aproape, toate poemele

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convieţuire literară

Aproapele meu se spală pe mâini
cu necazurile mele eretice O face
ostentativ aş putea zice chiar artis
tic Fiecare necaz e smotocit până
ajunge la zero Când ating şi eu ex
tazul de la distanţă Şi preţ de-o re
vistă literară interbelică toată lumea
se declară satisfăcută

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (8 septembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu e simplul

Ce simplu e simplul... simplului nostru.
Ce complicaţi suntem noi...
Eu, derbedeu de curcubeu,
Tu... dorind sărut de zeu totem.
Ce simplu e sărutul nostru
Ce complicat e traiul fără noi..
Doi nebuni pe o petală goi.
În roua simplulului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A umplut păiejenişul colţul nostru de fericire

ca parte din blestem.

a umplut păiejenişul colţul nostru de fericire

pe pereti oglinzile au ruginit,
a umplut păiejenişul
colţul nostru de fericire
inimile noastre plâng
dup-atâta iubire...
pe ape pescăruşii se joacă ca-n vis,
e semn că furtuna va trece,
dup-atâta zbucium
vom poposi în lumină
între soare şi paradis...
sentimentele noastre- relicve de dor-
au rămas ca nişte statui
ale nimănui.
ploi şi furtuni au trecut peste noi
şi-am strâns apa în pumni,
ca să ne răcorim sângele,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!