antiteza

Asimptomatic

Eşti deştept asimptomatic
Dacă n-ai discernământ
Ştiu, eşti numa' din pământ,
Imuabil şi simpatic...

Eşti un om în antiteză,
Antinomic, prin natură
Veşnic paradox "la cură"
Perfect la... fotosinteză!

Ştiu că îţi sunt antipatic
Din motiv indubitabil
Mi se pare acceptabil:
Eşti deştept asimptomatic!

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Haioşenii" (24 aprilie 2020), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de voi

Vreau căldura soarelui victorios pe câmpuri,
În după-amiezi de tăcere împlinită,
Departe de ziduri,
Departe de zarvă,
Departe de voi.

Vreau dansul lavandei târzii
Când mă lungesc arogantă
Pe gingaşul fir al ierbii
Ce protector mă poartă...
Sunt aproape de noi,
Departe de voi.

Într-o antiteză constantă-
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte...
Oraşul viclean mă aşteaptă.

poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place în antiteză

Îmi plac oamenii care răsucesc cuţitul în rană,
Şi se bucură în sine, la a altui dramă.
Nu am pretenţia de a plânge cot la cot cu mine,
Dar nici nu purta "masca suferinţei". Nu te prinde bine.
Imi place societatea care ne distribuie un rol,
Şi tot ea, ne etichetează ca fiind un "bun actor".
Îmi place, când unul e colacul de salvare pentru toţi,
Iar restul, îl încarcă cu povară şi-l face negoţ.
Îmi place, când fiecare îşi vede de el,
Acceptă să fie partaş la un joc mişel.
Imi place cum pionii se mută,
Nu în terenul celui ce joacă murdar,
Se face şah-mat, tot în spaţiul curat.

Îmi plac şi cei care se ascund sub scutul puterii,
Ca apoi, pe timp de furtună, să fie la nivel cu zgomotul durerii.
Imi plac şi cei care fug după funcţii şi renume,
Iar când totul se sfârşeşte, rămân doar simpli oameni pe lume.
Îmi place timpul, cum ne arată regulile de joc,
Să-ţi înfrunţi temerile şi să nu priveşti înapoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuni sincere

Minciuni sincere
Sincere poezii
Poezii pentru sărmani
Pentru sărmani goi
Goi de adevăr

Azi ne lipim abţibilduri
Cuvinte ale unor crampe sufleteşti

Adevăr ras
Ras dimineaţa
Dimineaţa în poet

Soarele iese din sânge
Se urcă pe cer
Scenografia e perfectă
Doar umanitatea
Defectă
Doar firea asta negăsită
Ne doare oximoron

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disimulare de fiori proscrişi

De abisale depărtări... sedusă,
Purtată enigmatic înspre dor,
Tăcerilor nebune predispusă,
Deschis-ai al păcatelor zăvor.

Cuvintele grăbite... licitează,
Pe buze înflorind... ortografii
Eretice... ce încă decontează
O cratimă... şi zeci de erezii.

Oracolul luminilor... se-agită,
Sărutul... e distinsul grămătic
Al virgulei pierdute în ispită
Ce-şi fierbe inocenţa în ibric.

Destinul pare pus în antiteză,
De-un oarecare ins, copulativ,
Rămas în aşternut fără viteză
Ca un birjar, murdar şi emotiv.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiteză la nevoia de alb

Nevoia de alb mă-nfioară,
Oasele albite de timp,
Trăindu-şi tăcerea,
Rochia de mireasă acoperind
Un trup pângărit...
Laptele de la sânul mamei
Cu gust de nicotină şi de alcool,
Voaluri înălţat în vânturi aspre şi reci.
Doar luna îmi pare că se cunună cu valul,
Acoperind noaptea.
Şi atunci mă biciuieşte de dor,
Nevoia de negru, de noapte.
Cu el acopăr durere şi lacrimi,
Ură şi întinăciune,
Dispreţ şi dezastre.
Apoi mă voi naşte un altfel de alb...
În crematoriu de negru.
Nu voi mai fii decât cenuşa tăcerii,
Iar fumul se va înălţa,
Îmbrăcat în straie albe, primeindu-ne fiinţa.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet alb

strune nevăzute
vibrează la chitară acestui univers
strune negre
de energie
de iubiri
de vers
de-atracţie universală
de tragedii
cu anilumi
şi anti-te iubesc
în care anti
e antiteza principală

atâtea melodii străbat
şi timp şi spaţii
şi totul
şi nimic
în raze nevăzute
protuberantele se zbat
intercalindu-se în melodii

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte

Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte,
Să poţi să locuieşti la mine-n minte
Şi de târcoale îmi va da păcatul,
Să te dezbrac, în gând, ca apucatul.

Ţi-am aruncat metafore pe umăr;
Nu m-am zgârcit, nu pot să le enumăr.
Pe buze dulci şi moi, trei atribute
Ce eu le-am născocit, nemaiştiute.

Ţi-am înjghebat din epitete salbă,
Pe gâtul fin cambrat, pe pielea albă.
Cu rime ţi-am brodat, ca toţi poeţii,
Un zâmbet cald, pe chipul frumuseţii.

Ţi-am pus pe sâni alegorii superbe.
Să simt de sângele şi-n tine fierbe.
Mai jos, te-am învelit în substantive,
Să nu-ţi mai văd mişcările lascive.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stai singurel, la masă...

Caut rima printre versuri
Şi mă rătăcesc prin ele,
Am să fac nişte demersuri
Să pun nişte ghilimele!

Dacă pun o acoladă
Pe fete să le uimesc,
Toţi băieţii de pe stradă
De mâine mă ocolesc!

Mai bine pun paranteză
Şi opresc plecarea lor,
Dacă sunt în antiteză
Reflectez în viitor!

De pun semnul exclamării
Să opresc timpul în loc,
Voi agita apa mării
Şi voi inunda un doc!

[...] Citeşte tot

poezie de Sandu Chiva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sandviş cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Şi mă cuprind istericale şi-aş vrea sub mine să te-aştern.
Şi ca un sandviş cum se vede, să ne mai punem şi muştar
Şi-o foaie de salată verde, un castravete şi mărar.

Dulceaţă, deşi ştiu că-ţi place, nu e nevoie să mai pun-
Tu ştii, că-n mine, miere zace, iar tu eşti (nici nu pot să spun):
Aşa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simţurile îmi ascute, când eşti sub mine prizonier.

Parcă lipseşte-un pic de ceapă şi-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nţeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Şi peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanţi-
Ah, ce profundă antiteză şi cât suntem de contrastanţi!

Şi totuşi, noi, ce simfonie suntem aşa îmbrăţişaţi
Şi ce ciudată armonie e-ntre dulceaţă şi cârnaţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!