adormit

După ce am terminat în acea seară cu număratul banilor, m-am simţit deodată atâta de singur şi de nenorocit, că dac-aş fi avut o sticlă de whisky (o femeie? o seringă cu speed?), poate că aş fi recurs la soluţia rockerilor, până la urmă, întâmplă-se ce s-o-ntâmpla. În loc de astea, am tras repede un svung de Nabocov, până mi-a căzut cartea din mână şi am adormit cu lumina aprinsă.

Mircea Cărtărescu în Frumoasele străine (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Populus (arogant): Nerva!... Unde e tatăl meu?
Nerva: Care dintre ei, domnişorule?
Populus: Cel cu bani! Tatăl meu juridic! Martirul neamului!
Nerva: S-a dus să se schimbe. Dar văd că întârzie. Probabil a adormit...
Populus: Nu se poate! Un erou de talia lui nu doarme niciodată... Şi-a luat cumva portmoneul cu el?
Nerva: Cu siguranţă. Nu poate adormi decât cu mâna pe portmoneu!
Populus: Păcat! Am mare nevoie de bani, Nerva! Mă doare rău capul!... (Zâmbind cu tâlc). Mi-ar face bine o injecţie de capital...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chef de chef

Am să mă-mbăt, să nu mai ştiu de mine,
De ce-i în jurul meu să n-am habar,
Chiar dacă ştiu că n-o să-mi facă bine
Am să golesc pahar după pahar.

Chiar dacă-mi sunt resursele puţine
Şi-s mulţumit din ce în ce mai rar,
Am să mă-mbăt, să nu mai ştiu de mine,
De ce-i în jurul meu să n-am habar.

Când m-oi trezi şi îmi va fi ruşine
C-am adormit pe-o masă, într-un bar,
Pe băuturi exotice şi fine
Voi cheltui şi ultimul creiţar

Şi-am să mă-mbăt, să nu mai ştiu de mine.

poezie de Mitică Ion
Adăugat de Salticus
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascunselea

Trupu-i povară. Mirosul de tămâie
te tulbură şi te trezeşti într-o biserică
plină cu oameni, înconjurând un sicriu.
Poate chiar pe fratele tău...

Mai crezi că visezi, că cei din jur sunt fantome,
că din strană răsună melodii de adormit pruncii,
iar părintele dă cu cădelniţa sa de înălţimi,
sus de tot, cercetând cerul.

Nu te teme de morţi, ei nu muşcă
şi nu se mişcă ostentativ prin preajmă,
ci s-au oprit pentru o bucată de vreme,
întârziind asupra unui gând anume, doar atât.

E adevărat că după asta nu mai pot să revină
şi stau bine ascunşi printre noi,
aşa ca în jocul de-a v-aţi ascunselea.
Cine pe cine caută?

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

O, vechi şi dragi bucătării de vară,
Simt iar în gură gust suav de-amiază
Şi în tristeţea care mă-nconjoară
Din nou copilăria mea visează:
Ienibahar, piper prăjit pe plită,
Peşti groşi ce-au adormit în sos cu lapte,
Curcani păstraţi în zeama lor o noapte
Spre o delicateţe infinită,
Ciuperci cât canapeaua, în dantele,
Icre cu bob bălos ce ochiu-şi cască,
Aluaturi tapisate, crescând grele
Într-o dobitocie îngerească,
Moi miezuri de ficaţi în butoiaşe
De ou de melc, înlăcrămate dulce,
Mujdeiuri ireale, şunci gingaşe
Când sufletu-n muştar vrea să se culce,
Şi-n ceainice vădindu-şi eminenţa
Prin fast de irizări şi toarte fine
Ceaiuri scăzute până la esenţa
Trandafirie-a lucrului în sine!

poezie de Emil Brumaru din Versuri (1970)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolată sub fiecare brad (poezie pentru copii mari)

În prag de Crăciun, ignorand festinu'
Domnul Girel Barbu din sătucul Pinu
Si-a luat în grabă straiele de Moş
Barba lungă, albă, în sat umblă ţantoş.

A pus distihuri, haiku, niscaiva ciocolate,
Şi-a umplut desaga, plecat-a pe-nserate,
Copilaşii asteaptă să sosească Moşul,
Sub braduţ, deja, ei şi-au pregătit coşul.

Înspre miez de noapte, a sosit Moş Ene,
Astfel că Girel, de daruri avu vreme
Pentru-orice fetiţă, şi fieşce băieţel,
Copii să fericească, e-n al nouălea cer.

El deschise sacul, i-a privit cu drag
Le-a pus ciocolată, sub fiecare brad,
Însă când dădu de stihuri, poezioare,
Se-ncruntă pe dată, nu mai avea stare.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trifon (cu un aer nevinovat, inept): Excelenţa voastră a cerut să-mi completez cultura generală... (Citeşte, cu oarecare dificultate.) Se ia o pulpă de miel... se împănează cu usturoi...
Samson (serios, logic): Ajunge! Nu poţi deveni înţelept citind "Cartea de bucate"!
Trifon: Cu cât citesc mai mult, cu atât mi se face mai foame... (Citeşte.) Se adaugă sare şi piper...
Samson (îi smulge cartea din mână): Ajunge, am spus! Mintea ta nu sporeşte memorând reţete culinare! Eu am ajuns cult, subtil şi spiritual, buchisind literatura veche! Pune mâna pe clasici, măgarule! Ehei! Ce vremuri! Când umblam eu la şcoală, era clasa plină de clasici! (Citeşte din volumul de versuri.) "Dar somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă"! (Brusc, aruncă volumul pe birou.) Trifoane! (Trifon dormitează.) Cine e şef la Direcţia Generală a Vămilor? (Pe jumătate adormit, Trifon nu răspunde.) Vreau să ştiu dacă viaţa este scutită de taxe vamale. (Trifon îi aruncă o privire buimacă, dar nu răspunde.) Am descoperit un adevăr metafizic fundamental: viaţa este o chestiune vitală. (Pauză.) Un vameş al vieţii, adică un conţopist al guvernului ne taxează, pe motiv că trăim! Trifoane! (Îl zgâlţâie violent.) Trezeşte-te, derbedeule! Este ameninţat un drept elementar din Codul Muncii!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!