admiratie

Simplitate

Se deschide, poarta spre grădină,
cu docilitatea unei pagini
cercetată frecvent, cu evlavie,
iar înlăuntru privirea mea
n-are nevoie să scruteze obiecte
care există, exacte,-n memorie.
Cunosc uzanţele şi sufletele,
cunosc dialectele aluziilor
tricotate de fiecare fiinţă omenească.

Nu-i nevoie să vorbesc
nici să revendic false privilegii;
cei de lângă mine mă cunosc,
îmi ştiu necazurile şi slăbiciunile.
Aceasta-înseamnă s-atingi cel mai înalt lucru
pe care Pronia Cerească ni-l poate oferi:
nu admiraţie sau glorie,
ci simplul fapt de-a fi acceptat
parte a Realitaţii incontestabile,
ca pietrele sau copacii.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna dimineaţa, soare!

Buna dimineaţa, soare,
Cu admiraţie îţi scriu acum,
Mă-nclin în faţa ta şi sper,
Să-mi fii alături. Să-mi fii loial
Să-mi cânţi frumos în fiecare zi
Să-mi fii alături în lumină
Până ce razele soarelui vor apune
Noi ne vom uni în marea albastră
Vom medita la ceas târziu,
Vom fi iubiţi până la refuz,
Vom fi împreună, călătorind spre lumi
În care totul e frumos acum.
Vom zăbovi, vom respecta,
Acelaşi suflet sincer, creator,
Călători prin viaţa cea frumoasă,
Călători, ca toţi cei rămaşi în viaţă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admiraţie

Apărându-mi înainte
Am rămas în nemişcare
Şi vorbind fără cuvinte
De uimire şi-ncântare...

Frumoasă fată!... Ca o zână
Din pădurea fermecată
Şi astfel aş vrea să rămână
În inima mea ferecată.

Frumoasă în orice privinţă
Înfăţişarea toată, chipu-i
Încât îmi e peste putinţă
O mai frumoasă să-mi închipui.

Şi ce frunte,... colţ de boltă
Ce gură,... floare involtă
Şi ce păr,... raze de lună
Şi ce toate împreună!...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mamă şi dreptul la viaţă al fătului

A fi mamă are cel mai nobil sentiment
A putea forma un suflet
A educa copilul ce mâine va deveni un adult responsabil
Este cel mai nobil şi înălţător sentiment de iubire
O iubire între mamă şi fiu - o iubire necondiţionată
O iubire ce aduce bucurie.
Continuă să respecţi cadoul oferit de Divinitate!
Este chipul ce îţi va zâmbi frumos!
Continuă să îţi asculţi inima şi nu te lasă dusă în eroare de frici
Acest copil are viaţa lui şi tu nu eşti decât un stâlp pentru el.
Continuă să crezi în şansa lui la viaţa
Relaţia mamă- copil e indestructibilă
"Mama" cel dintâi cuvânt.
P. S. Cu respect şi admiraţie pentru munca depusă în campania împotriva avortului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lingvistul

Dacă am trăi într-o lume unde clopotele
spun într-adevăr "bang-bang" şi unde "muu"
este mai degrabă ceva rostit
cu eficienţă de o vacă,
eu aş putea crede că tu ai putea crede
că aceste sunete pe care le scot eu în aer
şi aceste forme cu care înnegresc hârtia albă
sunt cumva conectate
cu gândurile din mintea mea
şi cu sentimentele din gândurile mele.
După cum stau lucrurile,
dacă ar fi să te privesc în ochi şi să spun
"ham-ham" sau "mac-mac", tu ai lua asta ca pe un fel de
disperată antologie de admiraţie,
o concentrare a tuturor conflictelor
provenind dintr-un gen de introvertire, ca pe o capsulă
conţinând semnificaţia semnificaţiei mele
pe care nu o pot scrie pe hârtie
mai mult decât aş putea silabisi sunetul suspinului
pe care l-aş scoate atunci, înainte ca

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Southey Burke

Mi-am cheltuit banii încercând să te ajut să fii ales primar,
A. D. Blood.
Mi-am consumat capitalul de admiraţie pe tine,
În mintea mea erai omul aproape perfect.

Mi-ai vitriolat personalitatea
Şi idealismul tinereţii,
Şi toate visele unui suflet entuziast.
Şi credinţa pe care o avem în această lume,
Şi încrederea în Adevăr,
Toate s-au topit în văpaia oarbă
A devotamentului meu pentru tine,
Turnate în imaginea ta.

Apoi, când am aflat cine erai de fapt:
Că aveai un suflet mic,
Iar vorbele tale erau false,
Asemeni dinţilor tăi din porţelan
Şi manşetelor tale de celuloid,
Am urât dragostea pe care o avusesem pentru tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plin de bunăvoinţă şi parfum

Hainele mele de ceramică smălţuită
nu pot fi pătate de ploaia portocalie
aduceţi somptuoasele odăjdii de ceaţă
prin care se văd sânii strânşi în găoace
la pieptul frumoaselor femei venite
să-şi culce dorinţele pe perne de lut.

Sunt prezent la întâlnirea cu snobii
vom sparge noaptea în bucaţi de calcar
şi sigur întâlnirea va fi lungă şi gravă
cu tăceri aţipite-n pahare de cristal.
Paianjeni de vată ne vor uşura de vin
după pupăturile pe mâini şi pe feţe
pe care siluiţi le festonăm cu zâmbete,
ochii au rămas pe sâni ca nişte ventuze
arborii au crescut în gânduri de mirare
apa clătinându-se de mâhnire. Cu admiraţie
stăm spânzuraţi sub tavanul de sticlă.

Cu aceste fantome se termina întunericul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara iese la vânătoare

Cioara
S-a hotărât să experimenteze cuvinte.

Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguţe –
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinţi puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.

Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au ţâşnit ca din puşcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?

El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.

Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăţi de beton zburau prin aer – un stol de grauri.

Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare şi a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zburător, o pasăre singuratică

Mi-am socotit clipele ca să fiu fericit,
nu sunt atât de multe cât s-ar crede
tu le faci mai multe prin aşteptare.

Intervalul în care mă mişc fără rost
îmi macină dorinţa, dar n-o risipeşte
mă aruncă în braţele necunoscutului
cu gheare ascuţite de vultur.

Sub cerul pe care-l privesc cu admiraţie
există atât de multe aspiraţii
încât luceafărul la care mă gândesc uneori
un zburător, o pasăre singuratică
ţi se poate aşeza-n palmă
când îţi doreşti cu adevărat iubirea.

Dacă uiţi să-i răspunzi pleacă,
nu se ştie dacă se mai întoarce vreodată
dar înveţi să nu pierzi trenul tău
unicul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zburător, pasăre a universului

Mi-am socotit clipele ca să fiu fericit,
nu sunt atât de multe cât s-ar crede
tu le faci mai multe prin aşteptare.

Intervalul în care mă mişc fără rost
îmi macină dorinţa, dar n-o risipeşte
mă aruncă în braţele necunoscutului
cu gheare ascuţite de vultur.

Sub cerul pe care-l privesc cu admiraţie
există atât de multe aspiraţii
încât luceafărul la care mă gândesc uneori
un zburător, pasăre a universului
ţi se poate aşeza-n palmă
când îţi doreşti cu adevărat iubirea.

Dacă uiţi să-i răspunzi pleacă,
nu se ştie dacă se mai întoarce vreodată
dar înveţi să nu pierzi trenul tău
unicul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!