adam si eva

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea este o eternă legătură ce reuneşte două inimi într-un splendid Eden.

definiţie de Adam Bernard Mickiewicz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

În viaţa de familie, iubirea este uleiul care micşorează fricţiunile, cimentul care e folosit ca liant şi muzica aducătoare de armonie.

definiţie de Eva Burrows
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

madam

Madam

Clona lui Adam.

monostih de George Budoi din Monostihuri (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Girel Barbu spune: Madam, caricatura lui Adam. George Budai spune: Madam, clona lui Adam. Spun şi eu, Madame: (Ma)dame, mai [...] | Citeşte tot comentariul

Iisus Hristos (vezi şi Hristos)

Iisus Hristos este Noul Adam, ce înnoieşte continuu lumea întreagă.

definiţie de Sfântul Grigorie Palama
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este un animal care face negoţ. Niciun alt animal nu face acest lucru, niciun câine nu face schimb de oase cu un altul.

definiţie clasică de Adam Smith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roma

Pentru omenire, Roma este iadul pe pământ. Aici poţi vedea oameni zbătându-se în chinuri infernale. Mii de oameni nu ştiu ce este cămaşa. Vara ei umblă aşa cum umbla strămoşul nostru Adam, iar iarna se acoperă cu zdrenţe... Iată cum umblă oamenii de aici în timp ce papa şi cardinalii locuiesc în clădiri cum n-au nici cei mai mari suverani.

definiţie clasică de Denis Ivanovici Fonvizin în scrisoare din Italia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

soţie

Soţie

O respiraţie, ca un parfum într-o eternă briză;
S-alunge, şteargă gânduri negre, să dea zâmbet...
O santinelă, cum în mare-i pază la înec baliză,
În talaz neliniştit de doi, perpetuu-n unic umblet.

E mâna efilată, dată-n dar ca pe un fir de floare
-Mereu se-nmiresmând culori d-esenţe calde, dulci-
Trecută-n păr cu drag, topind rutinele-n candoare
Şi-ncolăcind fior strâns în scurte nopţi... vise prelungi.

Este-un străin de neam ce-a zis eternului odată
"Da!" S-a dat definitiv -uitând ce-a fost- cu tot ce e, ce are,
Jurându-se -ce-n lume tot dispare-ncet, încet- o devotată
La bine şi de-i rău, sau neştiut... şi chiar de doare, doare.

Dorinţelor fierbinţi e raza de răcoare din căuşul lunii,
E nesfârşită tare, se sfârşind de-amor fragilă cum o apă;
Se curge lângă tine imperceptibil... gheaţa înţelepciunii,
Că-i şi alb puf de nea să nască un surâs, sau lacrima sub pleoapă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!