Poezii despre a fi umilit, pagina 2
Condamnați
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult și-o gaură de șarpe
să merg în ea, tăcut și umilit.
Ce să mai cânt, când au venit pirații
și apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă ființei mele dați-i
și-o s-auziți de omul scufundat.
M-aș îneca, m-aș stinge și m-aș duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o șosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
.....
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șosele
- poezii despre șerpi
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sclavie
- poezii despre ritm
- poezii despre piraterie
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
De drum nebun
Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat
și mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.
Aud pietrele călcate
și crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.
Îmi e calul obosit
și încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
și mă duce până poate.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre nebunie, poezii despre moarte, poezii despre cai sau poezii despre Soare
Hohotul alb
Au venit negustori mincinoși
Și au furat pădurea copilăriei mele,
Păsările văzduhului s-au cuibărit în alte zări străine,
Au furat ogorul țăranului umilit,
Ce plânge și sărută brazdele-mpietrite,
Au început să plângă icoanele-n biserici
Și morții din morminte plâng
Înălțându-și brațele-nnălbite
Spre Tatăl Ceresc, într-o rugă veșnică,
Să ierte păcatele celor care mai sunt
Și Tatăl Atotputernic plânge
Cu lacrimi de ploaie, binecuvântând acest pământ.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre țărani
- poezii despre început
- poezii despre sărut
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
* * *
Mi-e aspră steaua, dar mai rea asprime
e-a contelui ce-n seamă nu mă bagă!
În jurul meu sunt mulți cei ce mă roagă,
dar eu nu vreau alt chipeș. Nimeni, nime...
Sfidez a curtezanilor mulțime,
spre umilit sunt leu ce stă să ragă,
mă umilesc spre cel ce nu-i sunt dragă,
și-această hrană vreau să mă anime!
El caută doar pricini de mânie,
iar ceilalți - de confort și armonie:
îi las pe ei și lui îi caut voia.
La școala ta, Amor, primește-oricine
contrariul lucrului ce se cuvine:
dispreț umilul, crudul bunăvoia.
sonet de Gaspara Stampa, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre școală, poezii despre stele sau poezii despre lei
Nu plânge, Basarabie...!
Sămânța Unirii-n iubire-ncolțită,
Săgeată-nmuiată-n al istoriei val,
Din coardă de arc de Carpați zămislită
Rodește stăpână pe-al Nistrului mal.
În pântec de mamă comun ne-a fost lutul
Și frământați am fost de-același aluat,
Samsarii lumii ne-au pus stavilă Prutul,
Ne-au umilit, ne-au separat, ne-au dezbinat.
Înstrăinată, fără de pod și fără punte,
Plutind în plâns pe-a timpului corabie,
Te-așteaptă mama să te mângâie pe frunte:
Te vrem acasă...! Nu plânge, Basarabie...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre timp, poezii despre poduri, poezii despre marină, poezii despre lut, poezii despre istorie, poezii despre acasă sau poezii despre Carpați
Plângem
același ochi al orbirii
umblat printre garduri
umilit de creier
cu vestă galbenă ca J. R.
în Dallas la timpul trecut
la noi pe stradă
unde nu va veni televiziunea
suntem prea mici
ne filmăm în fluxuri online
spunem nimic interesant
dovedim că se poate
visul american/visul occidental
este tot un singur vis
trist se stingea
pe un pat în dormitor
cam o bolniță
candelabrul cânta
sau iar ai uitat deschis
Europa liberă
și ai plecat în altă cameră
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre televiziune, poezii despre ninsoare sau poezii despre muzică
* * *
un bar gol.
un scaun.
nicio sticlă care să îți contureze umbra,
care să îți îmbrace uscăciunea.
te simți patetic,
ca o poșircă în mâna unui general,
ca un tigru în mâna unui vegan ipohondru.
îți vine să îți iei luna în cap și
să te arunci în primul cer pe care-l găsești liber.
lumina aștrilor parcă atârnă de un fir de ață.
neoanele îți sugrumă tăcerea.
inutilitatea vorbește în ține.
te umilește/
nu trebuie să pupi picioare pentru a fi umilit,
trebuie doar să vezi nisipul zburând
iar tu rămânând tot acolo îngropat de propriile castele.
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre tigri, poezii despre picioare, poezii despre nisip, poezii despre mâini sau poezii despre castele
Casa cu numărul 106
A îmbătrânit împreună cu mine
fără ca cineva să bage de seamă
nici vecinii din stânga nici
cei din dreapta
n-au tras perdeaua
să se uite pe fereastră
singura care mi-a umilit destinul
a fost Ea
ca un câine vagabond
mi-am aplecat ochii și-am
desenat pe nisip
un alt anotimp
în care
speranța îmbobocește în fiecare zi
și ce folos...
pe strada mea la casa
cu numărul 106
nu mai locuiește nimeni
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre vagabondaj, poezii despre singurătate, poezii despre numere, poezii despre desen, poezii despre câini sau poezii despre anotimpuri
Casa cu nr. 106
a îmbătrânit împreună cu mine
fără ca cineva să bage de seamă
nici vecinii din stânga nici
cei din dreapta
n-au tras perdeaua
să se uite pe fereastră
singura care mi-a umilit destinul
a fost Ea
ca un câine vagabond
mi-am aplecat ochii și-am
desenat pe nisip
un alt anotimp
în care
speranța îmbobocește în fiecare zi
și ce folos...
pe strada mea la casa cu numărul 106
nu mai locuiește nimeni
dar cine
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Timpul devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu numărul 106
a îmbătrânit împreună cu mine
fără ca cineva să bage de seamă
nici vecinii din stânga nici
cei din dreapta
n-au tras perdeaua
să se uite per fereastră
singura care mi-a umilit destinul
a fost Ea
ca un câine vagabond
mi-am aplecat ochii și-am
desenat pe nisip
un alt anotimp
în care
speranța îmbobocește în fiecare zi
și ce folos...
pe strada mea la casa cu numărul 106
nu mai locuiește nimeni
dar cine
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!