Amuzante/comice despre VAZ, pagina 2
Cântul XXV
Era pe-un timp când drumul nu ne da
răgaz, căci soarele-n Vițel lăsat-a
al zilei miez și-n Scorpie-al nopții sta;
cum nu stă omul deci, când ne-ndurata
nevoie-l mână grabă-n mers să puie
și-orice-ar păți, de toate este gata,
așa, intrând și noi pe cărăruie,
mergeam în șir, urcând acea strâmtoare
ce-n lung înșiră ori pe câți o suie.
Și, cum întinde-aripi, dorind să zboare,
al berzei pui, ci, ne-ndrăznind să bată
din ele-apoi, le lasă să-i scoboare,
cu vrere-aprins-așa și-așa-necată
să-ntreb fui eu, până la gestul cum
îl face-acel decis să-nceap-odată.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre foc
- poezii despre timp
- poezii despre mâncare
- poezii despre gură
- poezii despre devenire
- poezii despre bărbați
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre învățătură
Articole de artă referitoare la VAZ
- Atelier de pictură pe ceramică
- Florile deșertului
- Pădurea de cenușă
- ARTouch/ Atinge arta
- Tradiții în contemporaneitate: corespondențe
Mai multe articole despre VAZ la GaleriaDeArta.com »