Timp

Al treilea Crăciun fără mama... - Gol de sine

Mamei mele, Cătălina

Timp spre-a exista? Nu are!
Timp să moară? Nici atât!

Se mişcă iute – abundenţa alergării
de regăsit e-n tot ce s-a trecut...

Timp – ce-ar fi al nu ştiu cui avut –
timp care, iată, nu-i al său – atât!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt, eu exist, aceasta este sigur; dar cât timp? Atâta timp cât gândesc; căci poate s-ar putea întâmpla că dacă aş înceta de a gândi, să încetez în acelaşi timp de a fi.

Descartes în Meditaţii metafizice (1641)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un timp pentru toate - un timp pentru a fi născut şi un timp pentru a îmbătrâni. Există un timp pentru moarte, de asemenea.

citat din Barbara Bel Geddes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecerea grăbită

În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creează-ţi un vis, agaţă-te de el, nu îl lăsa să se spulbere! Îndeplineşte-l şi te vei simţi împlinit. Nu încerca să trăieşti fără să visezi, vei cădea în capcanele vieţii şi nu vei reuşi să mai scapi. Continuă să visezi... asta te poate ţine în viaţă! Fă-ţi timp să te relaxezi, fă-ţi timp să zâmbeşti, fă-ţi timp să plângi, fă-ţi timp să iubeşti... Fă-ţi timp pentru sufletul tău! Nu-l lăsa să se piardă printre miile de suflete negre şi reci!

Andrada Şerban
Adăugat de Andrada Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp corpul e sănătos, cât timp bătrâneţea e departe şi cât timp simţurile sunt în plină putere şi vârsta nu e în declin, înţeleptul să-şi dea toată silinţa pentru a-şi asigura fericirea.

citat din Bharthari
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barometru sentimental

Când ai venit, ploua şi fulgera...
Ce timp frumos! Ce timp frumos era!
Azi pleci de-aici şi nu ştiu pentru cât...
Senin şi soare... Ah, ce timp... urât!

epigramă de Dîner du Quatrain din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai am timp

Nu mai am timp, iubite,
Să mai plâng pe umărul tău,
Căci a secat de mult
Lacrima din ochiul meu.
Nu mai am timp, iubite,
Să mai alerg după iluzii bizare
Şi după o dragoste care încet dispare,
Nu mai am timp, iubite,
Să-ţi mai spun că te iubesc,
Căci eu în altă lume trăiesc,
Te-am aşteptat şi adorat
Ca pe un zeu!
Dar de acum nu mai am timp
Pentru tine, iubitul meu.

poezie de Vladimir Potlog (2 august 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul adoptiv

Nu e timp oameni
nu e timp
să le batem fraţilor la uşi
să ne arate fereastra
să le batem părinţilor obrazul
să ne arate ruşinea
să le batem copiilor palme în cuie
să ne arate linia crucii
Nu e timp fraţilor
de oameni de uşi ori ferestre
de mame ori taţi surogaţi
de copiii copiilor zestre
Nu e timp oameni
Nu e timp...
aşa că lasaţi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp liber

Ce-i viaţa, dacă–între cristelniţă şi ţintirim,
Nu avem timp să stăm şi să privim?

N-avem timp o oră sub ramurile verzi
Să stăm privind lipsiţi de griji - ca vaca din cirezi.

N-avem timp să vedem când trecem prin păduri
Cum veveriţe-ascund alunele sub muri.

Nu-i timp să vedem ziua, trecând pe lângă ele,
Râuri pline de scântei, ca nopţile de stele.

N-avem timp să-napoiem surâsul dimineţii,
Şi să privim coapsele şi dansul Frumuseţii.

N-avem timp să aşteptam, privind a buzelor dulceaţă,
Cum se-ntinde surâsul pornit din ochi pe-ntrega faţă.

Ce fel de viaţă-între cristelniţă şi ţintirim
Ducem noi – care n-avem timp să stăm şi să privim?

poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!