Mască medicală

Valère: Vezi că mă pricep la asta şi ce comportament abil de complezenţă am afişat pentru a-i intra în graţii; sub ce mască de simpatie şi ce etalare de sentimente mă ascund pentru a-i plăcea şi ce personaj joc în fiecare zi până când îi voi cuceri bunăvoinţa. Fac progrese admirabile în acest sens şi descopăr că, pentru a câştiga încrederea oamenilor, nu există soluţie mai bună decât să fii aşa cum vor ei, să le citezi maximele, să le treci cu vederea defectele şi să aplauzi ceea ce fac.

replică celebră din piesa de teatru Avarul sau Şcoala minciunii, scenariu de Moliere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruce Wayne: Mai ţii minte acea zi în care mi-ai spus că Gotham nu va mai avea nevoie de Batman? Se apropie.
Rachel Dawes: Bruce, nu-mi poţi cere să aştept să se întâmple asta.
Bruce Wayne: Se întâmplă acum. Harvey este acel erou. A băgat la închisoare jumătate din criminalii acestul oraş şi a făcut totul fără să poarte o mască. Gotham are nevoie de un erou cu chip.

replici din filmul artistic Cavalerul negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marlin: Ce scria? Ce scria pe mască?
Dory: P. Sherman, Strada Wallaby, nr. 42, Sydney. (Gâfâie.) Mi-am amintit ce scria! De obicei uit, dar de data aceasta mi-am amintit! P. Sherman...
Marlin: Stai! Ce înseamnă?
Dory: Nu ştiu. Dar cui îi pasă? Ha ha! Mi-am amintit! P. Sherman, Strada Wallaby, nr. 42, Sydney. Mi-am amintit iar!

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ai grijă cu medicamentele astea; sunt foarte tari, iar Nero e cam bătrânel. Va trebui să respecţi întocmai dozarea, prescripţia medicală şi recomandările veterinarului, dacă ai primit aşa ceva, altminteri consecinţele vor fi grave.
Lucian: Am toate recomandările doamnei Stoica...
Traian: Atunci e bine; pentru Nero, desigur. Nu înţeleg însă cum a ajuns câinele tău în grija doamnei Stoica...
Lucian: E o poveste puţintel cam lunguţă, dar pentru dumneavoastră o pot scurta...
Traian: Deci, ai fost şi pe la domnişoara blondă; i-ai vizitat apartamentul... În plus, am înţeles că ai fost şi pe la tânărul informatician, cât şi la... domnişoara cu reclamaţia. Am impresia că te-ai cam plimbat pe la toţi colegii cei noi săptămâna asta; domnişoara doctor cum de-a scăpat nevizitată?
Lucian: Păi, încă n-am avut ocazia. De altfel, am aflat că domnişoara stă la etajul 13 şi din câte am înţeles, liftul blocului nu merge, e mai mult defect; rareori funcţionează, deci, pe scări, e prea mult de urcat.
Traian: Eşti tânăr, n-ar fi un efort prea mare pentru tine. În plus, în caz de necesitate, ai avea medicul aproape, să te ajute.
Lucian: Aşa-i, dar...
Traian: Nu contează! Poate o vei vizita şi pe domnişoara doctor înainte de a pleca în misiune.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Stela, te rog eu... Nu fi aşa dură cu el!
Stela: Dură?! Eu?! Tot eu?! Nu-i mai tot luaţi partea! Nici acum nu vă daţi seama că, datorită acestor pastiluţe pe care şi-a permis să le ia cu de la sine putere, putea să doarmă mult şi bine, pe veci chiar şi poate niciodată nu ne-am fi dat seama din ce cauză! Aceste pastiluţe sunt foarte "curate", nu lasă deloc urme în organism, de aceea aparatura medicală şi toate analizele pe care i le făceam degeaba indicau în mod cert că n-are absolut nimic, e perfect sănătos! Sunt asimilate rapid şi eficient! Fără urme... Deci, doar câteva să mai fi luat şi n-am mai fi avut ce să facem pentru tine, frumosule, nu te-am mai fi putut ajuta cu nimic, în nici un fel, nu te-am fi putut salva, oricât ne-am fi străduit noi! Şi nici n-am fi ştiut de ce s-ar fi întâmplat astfel... Ce zici de fapta ta acum? Spune ceva, comandante!
Lucian: Păi... Cine ştie?! Poate că era mai bine! Scăpaţi de mine şi gata! Mare scofală?!
Stela: Ah, da?! Mare scofală?! Şi gata, că bine zici! E nebun! Vedeţi?! Complet nebun... Ascultă-mă bine, frumosule! Să nu mai spui niciodată aşa ceva, nici măcar în glumă, că te pocnesc serios, de mă ţii minte pentru tot restul vieţii tale, pricepi?! Cu mine nu e de joacă! Să nu mai încerci vreodată să faci ceva asemănător, că intri în mare încurcătură! Ne-am înţeles?!
Lucian: Da... Pricep.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Se pare că stai foarte bine cu sănătatea.
Lucian: Da, nu mă pot plânge. N-am avut probleme la acest capitol. Cel puţin până acum.
Stela: Asta-i foarte bine pentru tine. Şi sper, spre binele tău, că nu vei avea nici în continuare astfel de probleme, pentru a nu fi nevoit să ai de-a face cu doctorii, cei aşa, ca mine.
Lucian: Din nefericire, nu toţi doctorii sunt aşa, ca tine. Dacă ar fi fost astfel, ar fi fost foarte plăcut. Tu eşti minunată!
Stela: Nu face astfel de afirmaţii. Încă nu mă cunoşti prea bine. Întreabă-l pe Alex, el ştie; a avut deja de-a face cu mine...
Lucian: Încă mai are probleme? Credeam că s-a rezolvat.
Stela: Nu definitiv. Deci, nu mai are probleme, nu serioase, dar nu strică dacă-l mai ţin un timp sub observaţie. Un scurt control medical nu strică niciodată.
Lucian: Asta, da, e adevărat. Ascultă, scuză-mi indiscreţia, dar între voi doi e ceva, sau numai mi se pare mie? Adică... Am impresia că în ultima vreme sunteţi cam apopiaţi, ca să mă exprim aşa; şi nu pare a fi o relaţie ca între medic şi pacient.
Stela: Ah, Luci, chiar eşti indiscret, dar cred că ţie-ţi pot spune. Deci, da, ai dreptate, nu te-ai înşelat. Între noi doi s-a înfiripat o relaţie, ceva mai mult decât doar amicală, sau colegială şi nu e deloc una "medicală". Am descoperit că avem multe în comun, deci, ne potrivim, ca să mă exprim aşa...
Lucian: Şi era nevoie ca Alex să aibă probleme cu sănătatea, să devină pacientul tău, pentru a vă da seama de acest lucru?
Stela: Da, ca să vezi, ce ironie... A trebuit ca Alex să aibă nevoie de ajutorul meu, de intervenţia mea, pentru ca să ne dăm amândoi seama că ne potrivim cât de cât unul cu celălalt.
Lucian: Şi aveţi intenţii serioase în legătură cu relaţia voastră?
Stela: Încă nu ştiu nimic sigur, Luci, dar te asigur că dacă vom avea de gând ceva, vă vom anunţa pe toţi, nu-ţi face griji; în special pe tine, comandante, în calitate de cel mai bun prieten al lui Alex.
Lucian: Da? Bine. Încă o dată, scuză-mi indiscreţia!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gordon Deitrich: Porţi mască de aşa mult timp încât ai uitat cine eşti cu adevărat.
Valerie: Ştiu că nu o să reuşesc să te conving că acesta nu este unul din trucurile lor, dar nu îmi pasă. Sunt eu. Mă numesc Valerie. Nu cred că mai am mult de trăit şi vroiam să povestesc cuiva despre viaţa mea. Aceasta este singura biografie pe care o voi scrie vreodată şi, Dumnezeule, o scriu pe hârtie igienică. M-am născut în Nottingham în 1985. Nu îmi amintesc prea multe despre acei primi ani din viaţa mea, dar îmi amintesc ploaia. Bunica mea avea o ferma în Tottle Brook şi obişnuia să îmi spună că Dumnezeu se afla în ploaie. Prima mea prietenă am intâlnit-o la şcoală. O chema Sarah. M-au atras încheieturile ei. Erau frumoase. Am crezut că ne vom iubi pentru totdeauna. Îmi amintesc că profesoara noastră ne spunea că este doar o perioadă a adolescenţei pe care o depăşim cu toţii. Sarah a reuşit. Eu nu. În 2002, m-am îndrăgostit de o fată pe care o chema Christina. În anul acela am mers la părinţii mei. Nu aş fi putut să fac asta dacă Christina nu m-ar fi ţinut de mână. Tata nu s-a uitat la mine. Mi-a spus să plec şi să nu mă mai întorc niciodată. Mama nu a spus nimic. Dar nu am făcut nimic altceva decât să le spun adevărul. A fost acest gest egoist? Ne vindem integritatea pe nimic, dar este singurul lucru pe care îl avem cu adevărat. Este ultima bucăţică din noi. Dar în cadrul acelei părţi suntem liberi. Am ştiut întotdeauna ce vreau să fac cu viaţa mea şi în 2015 am apărut în primul meu film. A fost cel mai important rol din viaţa mea. Nu mulţumită carierei mele, ci pentru că aşa am întâlnit-o pe Ruth. Încă de prima dată când ne-am sărutat am ştiut că nu mai vreau să sărut alte buze în afară de ale ei. Ne-am mutat într-un mic apartament din Londra. Aceia au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!