Marte

Marte

Marele războinic,
Ares de temut,
Roşu ca focul,
Teroare împărţind,
E însoţit de doi sateliţi fideli.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echipajul

viaţa de pe
marte trebuie să re
cunoaşteţi: se
exprimă mult
prea sacadat, sa-ca-dat - de
ce
au trimis acest echipaj în furtuni
să sufere toate
aceste mutaţii? acest
praf
şi
pulb
ere
total diferite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da' calu'?

Iubita mea, hai să fugim departe,
pe Lună sau, de vrei, te duc pe Marte,
căci nu mai pot, nu vreau să mai amân...
Da' calu', o avea, pe-acolo, fân?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia sfârşitului cotidian

Unchiul Sam râde cu focosul nuclear
între dinţi Alioşa trage cazaciocul pe
dreapta Să-şi continue Mioriţa trans
humanţa milenară În rest toate-s bune
şi europene Am uitat şi de Asia şi de
Africa De Marte nici nu mai vorbesc
Stăm cu ochii beliţi pe ecranul
calculatorului Poate prindem
Apocalipsa
măcar
în
r
e
l
u
a
r
e

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marte

Visul tău ţi l-ai format în piatră,
Greoi parcurs prin lumea noastră mică
Te preferam în jocul tău de seară
Robită-n gândurile sorţii
Şi-n fiecare noapte, mă prefăceam în vise.

Te alintam de sus, din alte lumi
Să iţi revii din ziua de năpastă
Tu singură te linişteai, în cursul apei lângă casă.

Am renegat furtunile acide
Ce se lăsau în Univers
Şi te-am privit cum desenai în praful roşu,
Poteci în forme rotunjite
De inimi reci ce le-ai primit
În zeci de vieţi nedreptăţite.

Un Marte zgomotos prin munţi
Dar mort în sunetele sale,
Te lasă-acum în raza mea

[...] Citeşte tot

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer în atlas

O zi de ieri, o zi de azi
Fâşii de cer rupt din atlas
Ingemănări de zi cu noapte
Pare-o imagine pe Marte
Cu mult pustiu si izolare
A, nu... e doar o incercare
Să vezi cât de puternic esti
Si cât poti să intrezăresti
Lumina intr-o nouă zi
Care si ea un ieri va fi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renuntare

Iubito, imi calc juramantul
Un intreg univers ne desparte
Si las in urma Pamantul
Gonind haituit catre Marte.

Strabat galaxii necuprinse,
Ma-nvaluie-o cascada de stele
Din toate iubirile stinse,
Sunt doar eu si gandurile mele.

Pasiuni trecatoare, orgolii, capricii...
Renunt la tot si la toate
Nu mai sunt sclavul lumestilor vicii,
Doar vidul si astrii-mi sunt vecinatate.

poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la capătul unei fraze

ochi veniţi din marte
parcă ar vrea să spună
deschide această poartă şi priveşte
păsări verzi nisipuri albastre un cer plin de flăcări albe
şi dogoritoare toarte de ulcior
mâini
mirositoare a boabe de smirnă arse
pe o pirogă ce lunecă pe mare
până la capătul unei fraze
în care cuvintele caută
dincolo de orizontul ştiut doar de ele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turn

Donjomul zigurat tresaltă-n fală
Cu-artilerişti, bombarde, pe creneluri
Revigorând vetustele răzbeluri
Cu proiectile cât de portocală!

Au ruginit muschetele-n rasteluri -
Caducă-i faima lor medievală!
Armura cavalerilor stă goală!
Scrumite-s vestejitele drapeluri!

Evocator, privirile mi-ntrun
Către tiranul, taciturnul Turn!

Ochioase guri de foc ies din făgaşe,
Ţintindu-mă-n privirea ucigaşe!

Străvechiul Turn e-un monument de moarte
Stâlp Stăpânirii - pavăză lui Marte!

sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa

Pe-aceleaşi căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-şi sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate…

El niciodată n-a trecut bariera
Singurătăţii lui nevinovate, -
Şi-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.

Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă

Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
“Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?”

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!