Poezii despre Luna, pagina 2
În minunata lună mai
În minunata lună mai
Când dau bobocii-n floare,
În pieptul meu a încolțit
Iubirea vrăjitoare.
În minunata lună mai
Cu păsări cântătoare,
I-am spus tot ce mă doare,
Dorință și dogoare.
poezie celebră de Heinrich Heine din Intermezzo liric (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Heinrich Heine despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre iubire
- citate de Heinrich Heine despre iubire
- poezii despre flori
- citate de Heinrich Heine despre flori
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Luna
sferă limped luminată,
tu esti luna întruchipată,
trimiți raze lungi și triste,
pe pământuri înegrite,
noaptea nu lipsești niciunde,
te arăți în amănunte,
ba jumate, ba întreagă,
tu ești luna luminată.
poezie de Alexandru Simion (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre noapte sau poezii despre lumină
Mă rog de lună
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.
Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.
Mă rog de lună... să-nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.
Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele să te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărut, poezii despre supărare, poezii despre păr, poezii despre nebunie sau poezii despre diamante
În sfîrșit
În sfîrșit ni s-a întors din luna
inima-napoi, generale
în sfîrșit ni s-a întors din luna
sufletu-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
mîinile-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
ochii înapoi, generale.
În sfîrșit ni s-au întors din luna
verdele-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
caii înapoi, generale.
În sfîrșit ne poți recunoaște:
noi suntem, generale,
soldații tăi din primul
și din al doilea
și din al treilea,
generale.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre timp, poezii despre ochi, citate de Nichita Stănescu despre ochi, poezii despre cai, citate de Nichita Stănescu despre cai, poezii despre armată sau citate de Nichita Stănescu despre armată
Seara
Cu formele spectrale-ale eroilor morți,
Tu, lună, umpli
Tăcerea din ce în ce mai mare a pădurii,
Lună nouă
Cu îmbrățișare tandră
Ca îndrăgostiților,
Cu toate stafiile veacurilor faimoase
În jurul stâncilor crăpate;
Luna strălucește împrăștiind lumină albastră
Peste oraș,
Acolo unde trăiește
O generație degenerată,
Rece și rea
Un viitor întunecat pregătit
Pentru nepoți.
Voi, umbre înghițite de lună,
Suspinați deasupra cupei goale
A unui lac de munte.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre oraș
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre mândrie, poezii despre lună plină, poezii despre argint sau poezii despre Lună
Luna plină și micuța Frieda
Un amurg rece, venit deodată cu lătratul câinilor și cu scârțâitul fântânii
Și tu ascultând.
Plasa unui păianjen întinsă sub greutatea boabelor de rouă.
O ciutură pe ghizdele, plină și nemișcată, oglindă
Ademenind tremurul primei stele.
Vacile se îndreaptă printre lanuri către casă, învălurind tufișurile
Cu răsuflarea lor caldă.
Un râu întunecat de sânge, niște bolovani
Legănând laptele nemuls.
"Luna!" ai strigat tu deodată. "Luna! Luna!"
Iar luna a făcut un pas înapoi, ca un artist privind atent la o pictură
Care îl arată amuzată cu degetul.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre vaci, poezii despre sânge, poezii despre râuri, poezii despre rouă sau poezii despre păianjeni
Luna plină este farul
Stau împăcat singur în fața acestor stânci
luna plină este farul cerului
zece mii de lucruri sunt reflexii
luna nu are lumină proprie
larg deschis spiritul sinelui este pur
ține-te strâns de spațiul gol
înțelege-i misterul subtil
privește luna-n acest fel
această lună este pivotul inimii.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Raze de Lună
Rod al nopților promise
Iarăși stelele veghezi
Și le rogi să stea aprinse
Vremea umbrelor să-mi ștergi
Și dacă ai fii uitată
Dacă te-ai întuneca
Eu n-aș vrea să știu vreodată
În ce unghi ai luneca
Lună oarbă, dragă Lună
Ce să fac cu visul tău
Tu l-ai coborât din ceruri
Pe o rază-n gândul meu
Și-acum raza ta mă arde
Și mă poartă-n stele verzi
Și de spun cine mă crede
Nici tu Lună nu mă crezi
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre promisiuni sau poezii despre gânduri
Donald
O, lună, lună albă, lună luminoasă navigând pe cer,
Privește lumea noastră-nvolburată cu ochiul tău de înger
Și spune-mi, Donald al meu pe ce mări de primejdii pline
Umblă și-adu-l pe drumuri argintii înapoi la mine.
O, lună, lună albă, strălucitoare, obrazul tău e rece;
E-un norișor lângă tine sau pletele-ți plutesc buiece?
Dacă nu vrei s-ajung și eu slabă, rece și palidă ca tine,
Trimite, iuți, curenții maree și-adu-l pe Donald înapoi la mine.
O, lună, lună albă, strălucitoare, încântător ți-e nimbul!
Nu-i crin în lume care de tine să nu-și ferească chipul:
La fel, și eu îmi voi întoarce privirea de la tine, știi bine,
Dacă raza și mareea ta nu-l vor aduce pe Donald înapoi la mine.
poezie de Henry Abbey, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre pericole, poezii despre crini sau poezii despre alb