Homo sapiens

Limbajul apărut ca rezultat al evoluţiei speciilor prin structurarea unui mecanism neuronal bine cunoscut este cel mai mare dar pe care animalitatea l-a căpătat odată cu trecerea de la Australopiteci la Homo habilis.

Constantin Bălăceanu-Stolnici în interviu în Constelaţii diamantine, Anul I, Nr. 1 (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După modul cum scriu "citate", unii, deşi bine îmbrăcaţi, n-au trecut la statiul de Homo Habilis. Sunt doar nişte australopiteci [...] | Citeşte tot comentariul

Muntele lui Venus

Zeiţa cea încântătoare,
Celebru munte-a posedat,
Bărbaţii l-au escaladat,
Urcând pe brânci şi cu ardoare
De-o vreme însă, cu oroare,
Constaţi cum într-un mod ciudat
Dorinţa s-a mai erodat,
De vină-i insul "homo", oare?
De vom intra în amănunte,
Găsim o urmă de temei:
Bărbaţii spre-a plăcerii punte
Prea siguri nu mai sunt pe ei,
De când la al lui Venus munte,
Mai fac excursii şi femei...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet brutal

Zenitul polichrom se irizează-n spasm,
Şi lungi şi partice cobor din el săgeţi;
Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereţi,
Văd conturându-se din alte vremi un basm.

Da! Homo... fui! da, viaţa mi-e sarcasm!
Sunt toate vechi, nimic nou nu mai poţi să-nveţi!
Când toate intră-n ea ca lichidu-n bureţi,
De Calipige n-am de loc entuziasm!

Lucească ochii ei în focuri de smarald,
Pembele varii dungi aştearnă-şi în bibiluri,
Îi curgă lacrime în van de sânge cald!

... A! prea brutală-a fost când m-a metodoxit!...
Mă tachinează-n van cu amplele-i profiluri:
Vai! Faunul, răpus de Eros, a murit!

sonet de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!