DRAM

Ai fost

Ai fost deliciul săptămânii,
Al nebuniilor târzii
Când buzele sărută sânii,
Ispititori şi-atât de vii.

Ai fost aşa, ca iarba verde
Plină de rouă şi argint,
În care bucuros aş pierde
Păcatele, ca un alint.

Ai fost un fluture albastru,
Povestea fără de final
A inocentului... sihastru,
Spuma ereticului val.

Ai fost, un dram de pasiune,
Parfum demonic, violet,
Speranţă sau deşertăciune,
Muza... eternului poet.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crudă şi infatuată

Lume, tu, aşa ciudată,
M-ai strivit între cuvinte
Fără niciun dram de minte,
Crudă şi infatuată.

Mi-ai împins fruntea-n ţărână,
Talpa mi-ai lipit de glod,
Surpând capătul de pod
Spre care-ntindeam o mână.

M-ai cernut prin sita clipei
Prin cutume de morală,
Veşnic superficială,
Nu ai rezistat ispitei...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost

Ai fost deliciul săptămânii,
Al nebuniilor târzii
Când buzele, sărută sânii
Ispititori şi-atât de vii.

Ai fost aşa, ca iarba verde
Plină de rouă şi argint,
În care bucuros aş pierde
Păcatele, ca un alint.

Ai fost un fluture albastru,
Povestea fără de final
A inocentului... sihastru,
Spuma ereticului val.

Ai fost, un dram de pasiune,
Parfum demonic, violet,
Speranţă sau deşertăciune,
Muza... eternului poet.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păreri...

Materia mă ţine-n loc,
Atâta pot, doar să invoc,
În amintiri ce am lăsat
Plăceri ce-odată-au căpătat
La suflet foc...
Un colţ de stei, un vârf de ac,
Mă-nţeapă iar şi iaraşi zac,
Fără să ştiu, fără să vreau,
Într-o capelă ce o beau
Cu-n dram de mac...
Hotar de lemn închis în lut
Hotar de vis pe un sărut,
Încărunţit în Eul meu,
Păreri ce-s fără Dumnezeu
Le-mpart tăcut...

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Magnolia în parc e înflorită
Şi adieri vernale se strecoară
Prin geamuri ce-s deschise-ntâia oară
De dragul primăverii ce-i sosită.

Magie este tot ce mă-mpresoară,
În suflet pacea mi-e nemărginită,
Furat de-a frumuseţilor ispită
Dragi amintiri încep ca să mă doară.

Pământul ud sămânţa o aşteaptă
Să o clocească până la-ncolţire,
Din ea să crească planta verde, aptă
Să pot avea un dram de mulţumire.

O toamnă care vine-ntârziată,
Întotdeauna cred că e bogată!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin minte, mamă

Aducem anii din copilărie
Să punem leac tăcerii care doare.
Ne răsfăţăm cu-n dram de bucurie
În suferinţa clipei trecătoare.

Mai e în noi copilul de-altădată,
Şi încă, dorul mamei... e în noi,
Mai căutăm iubirea ei curată
Scăpată printre lacrimi şi nevoi.

Ţin minte, mamă,-n fiecare seară,
Cuvântul tău, subtil, mă dojenea
Şi-n mângâierea mâinii, să nu doară,
Lăsai câte-un sărut pe fruntea mea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul lui Procust

Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ţi avocatul
dar să-i spui fir-ar să fie
doar cât îţi permite patul

Uite ăsta-i avocatul
poţi să scrii tot ce te doare
însă versurile de-a latul
să le pui sau în picioare

Poţi să scrii tot ce te doare
întinde-te fir-ar să fie
ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ţi cu tine veacul
şi te du urgent la dracu'

rondel de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă nocturnă

frământ în aluatul nopţii stele
cozonacul luminii să se coacă pe vatră
să îndulcesc toate supărările mele
inima să nu simtă gustul de piatră.

pâinea de lumina se preface-n slovă
o împart cu lumea cu bucurie mare
am presărat pe ea aromă de mangrovă
un strop de lacrimă un dram de sare.

atâtea bucate am gătit în suflet
pentru prieteni şi îngeri musafiri
în altarul inimii nu e loc de urlet
curge-n catapeteasmă parfum de trandafiri.

un fel tainic de mir dulce ca mierea
să transforme într-o prană fierea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Dezic, şi mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha'adham*.
Şi lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendenţă. Cât despre urmaşi,
Vrăjmaşi îşi sunt. Şi mie-mi sunt vrăjmaşi.
Urmaşii mei trupeşti m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.

În lume, deci, suntem doar eu şi El.

_____
*ha'adham (ebr.) – omul de pământ.

poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (26 septembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii

Îi mulţumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept şi un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viaţa – un joc de cuburi reci şi fierbinţi,
iubire şi neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporaşii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aş iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca şi rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia şi Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauţi prin pulbere, prietene.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!