Serioase/triste despre Axel, pagina 2

Cu toate prudenţa noastră, nenorocirea ne vine aidoma de unde ne aşteptăm mai puţin.

În multe împrejurări un singur duşman e prea mult şi o sută de prieteni încă nu sunt de ajuns.

Când sărăcia intră într-o casă pe uşă, stima, prietenia, atenţiile, consideraţia ies pe fereastră.

Timp, loc şi noroc au avut, dar puţini sunt aceia care au ştiut să se folosească de împrejurare.

Gelosul este de plâns, şi viaţa lui se trece căutând un secret, a cărui descoperire îi distruge fericirea.

O memorie fericită este o însuşire aleasă; dar sunt unele împrejurări, când ar fi de dorit ca ea să nu ne servească atât de prompt.

Adesea nu-i decât un pas de la culmea prosperităţii la prăpastia celei mai grozave nenorociri şi pasul acesta e foarte alunecos.

De obicei, acela care ştie mai puţin, găseşte plăcere mai mare în a contrazice.

Noi nu preţuim niciodată îndeajuns ceea ce avem şi facem prea mult caz de ceea ce posedă alţii.

Ceea ce păstrezi pentru tine vei pierde, iar ceea ce dăruieşti, al tău va rămâne pe vecie.

Axel Munthe în Cartea de la San Michele (1929), traducere de Teodora Sadoveanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este disponibil şi textul în engleză.

<< < Pagina 2 >

Axel