Adev�rata

actor mare

Un actor mare este cineva care creează, pe du­rata unui film, a unei piese de teatru, a unui spectacol, un univers.

definiţie de Maia Morgenstern
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul Victor Ponta se laudă că România are o rată a şomajului la fel de redusă ca Germania

C-un instrument, televizorul,
El păcăleşte iar poporul;
I-o spun din nou, a şaptea oară:
Ai noştri au plecat din ţară...

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (14 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonagenarul – Domnul profesor –

Inimos şi cu decenţă
Onorează prin prezenţă
Ne-a tot dăruit pe faţă

Părinteasca sa povaţă
Ăsta-i crez necontenit
Timpului său dăruit
Răbdător, cu voie bună
A slujit limba română.
Şansa de a-i asculta
Cuvânt blând, cu înţelepciune
Urmăreşte-o, n-o rata!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochiile se poartă acum cât mai scurte, iar decolteul cât mai adânc, cu sânii pe deplin evidenţiaiţi. Unde vom ajunge? Care este rata de promovabilitate a studeniţilor?.. Afundăm în mlaştina societăţilor capitaliste, despre care nu ştiam nimic înainte, dar după care tânjam.....

Camelia Opriţa în Jurnal, Acea perioadă (2018)
Adăugat de Tudoran Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sociologul are datoria să studieze cauzele prin intermediul cărora este influenţat grupul, iar nu individul izolat, de el se ocupă psihologii. Dintre factorii de sinucidere la care se va raporta sunt aceia care îşi fac simţită acţiunea asupra ansamblului societăţii. Rata sinuciderii este podusul acestor factori.

Emile Durkheim în Sinuciderea (1897)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei răţuşte

Trei răţuşte joacă-n iarbă:
– Baba-oarbă! Baba-oarbă!

Zice raţa cea bătrână:
– Staţi colea, mai la-ndemână,
Că vicleana stă la pândă,
Stă la pândă,
Că-i flămândă!

Cele mărişoare
Stau cuminţi la soare,
Însă cealaltă
O zbugheşte-n baltă,

Iar în păpuriş,
Pândind pe furiş,
Doi vulpoi stăteau la sfat...
Nu mai spun ce s-a-ntâmplat!

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonizarea frunzelor în ultimul pătrar

pe cer, luna s-a oprit un timp
din număratul pătrarelor,
iar acum socoteşte
o sumă de luceferi:
mai are o rată la
împrumutul pentru
un crai nou...

pe pământ,
frunzele au început
să înflorească,
iar acum socotesc
o sumă roditoare.
sunt multe, atât de multe
încât se proclamă galaxie de culori...
: dimineaţa e mai bogată
cu o secundă multicoloră...

poezie de Florin Constantin Verdeş din amorURI (21 mai 2017)
Adăugat de Florin Constantin Verdeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rata progresului este atât de rapidă încât ceea ce înveţi la şcoală sau la universitate este întotdeauna un pic depăşit. Doar câţiva oameni pot ţine pasul cu frontiera cunoştinţelor, care avansează rapid, şi ei trebuie să îşi dedice tot timpul pentru asta şi să se specializeze pe o zonă mică. Restul populaţiei are doar o idee vagă despre progresele care se fac sau despre surescitarea pe care acestea le generează.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aristotel

Fire şi noduri câte, pân'la el,
Din caierul gândirii eleate,
Le-au tors atâtea minţi străluminate,
Ghem le făcu, din nou, Aristotel.

Lui Alexandru-i dă să zvârle ghemul
Prin Asia, departe, pân'la Gange,
Dar Grecia învinsă e de goange,
Inoculând sub silogism blestemul.

O clipă l-a-ncercat atunci deruta,
A plâns ce-a plâns răpus, pe Organon,
Ci ca Socrate nu sorbi cucuta:

Mai ai de scris, bătrâne histrion!
De-atunci ne tot trimite cărţi pe rata:
Alexandria, Sparta, Babilon.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea lucrurilor simple, primordiale

Când disperările acestei lumi cresc în mine
şi mă trezesc noaptea la cel mai mic zgomot, temător
pentru ce-ar putea deveni viaţa mea şi-a copiilor, m-apropii
de locul unde-şi odihneşte frumuseţea raţa sălbatică, cobor

lângă firul apei acolo unde pescuieşte marele stârc.
Pătrund în pacea lucrurilor simple, primordiale,
care nu-şi taxează propriie vieţi anticipând necazurile viitoare.
Intru în realitatea apelor calme, a lucrurilor esenţiale.

Şi simt deasupra stelele zilei, stele care
deşi nu se văd, există. Mă odihnesc o vreme-n această
lume binecuvântată – şi-s liber ca un delfin în mare.

poezie de Wendel Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!