ATROCE

Glas

Glasul străinilor
Veşnic în ofensivă
Şi acţiunile lor
Permanent în atac
Haini şi atroce străini
În proxima vecinătate
De intensitate maximă
Şi înaltă tensiune
Aici pe planeta intrigilor
Mai bună ar fi toleranţa
Cea de toate zilele
Şi iertarea fraţilor
Cea de fiecare zi.

poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita contemplând

oriunde cad respir
pupila fumegă în pielea palmei
fragil sărut
atroce nevoia de a-l repeta
pierderea lui
înecarea odată cu el
în carnea palidă
istovitoare cu gura în pernă
şi dinţii strânşi
simt limita
limita contemplând sufletul
în trup ca-ntr-o rană goală

poezie de Constanţa Buzea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antistenes spune că, în unele regiuni îndepărtate, frigul este atât de atroce încât cuvintele îngheaţă imediat cum sunt pronunţate şi au nevoie de oarece timp pentru a fi dezgheţate de căldură şi a putea fi auzite. În acest fel, se poate întâmpla ca unele cuvinte rostite în vreme de iarnă să fie percepute abia atunci când vine vara.

citat celebru din Plutarh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoltă

Unde lovesc furtunile
Cu furie tentaculară
Şi pradă sălbatic
Planeta abstractă
Hărţuind euforic
Harta lumini terestre
Precum artileria
Lui Samson cel puternic
Asimptomatică furtună
Cu efect de contrast
Cu defect de ordine
Accentuând deruta
Maximizând atroce
Entropia în derivă
Fără loc de scăpare.

poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor internetic

Eşti ca o Rusie de mare
Albanie la ten – tirana
Atâtor nopţi! – în care
Mă chinuia, atroce, rana

Eşti o slovenie de slove
Line, cum Sava-i la vărsare,
Bilete-ţi trimeteam cu "love"
Croata mea de disperare

Mă crezi calic, nu luxemburg,
Nu-i nici o cale să iubească
Focoasa tulburând un târg
Pe un gitan, când ea e bască...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul modern are pretenţia de gândi inteligent, însă această gândire trează ne-a purtat prin galeriile unui sinuos coşmar, unde oglinzile raţiunii multiplică sălile de tortură. Ieşind - cine ştie - vom descoperi că visăm cu ochii deschişi şi că visurile raţiunii sunt atroce. Poate atunci vom reîncepe să visăm cu ochii închişi.

citat din Octavio Paz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet pentru Tatiana

Bocet pentru Tatiana
Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne, cum peste
această voce
Accepţi să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.

Asfixiaţi de epoca mizeră,
Ne amăgim că vom scăpa
în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
Şi taxe pentru ea ni se şi cer

De-a-ndoaselea e rânduit
destinul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai atroce decât această boală care roade încet şi iremediabil. Stai şi te uiţi cum se moare, fără să poţi face nimic. Stai şi te uiţi cum mori neurastenic prin simpatie. E cel mai rău dintre infernuri şi e cu siguranţă cel mai tragic.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hohote de tăcere

simt nevoia atroce să mă ascunzi
în palmele tale
cu dinţii strânşi
iar când îţi suflu de frig
tu să-ţi ridici genunchii la buze
să nu-mi pierzi toată răsuflarea
într-un sărut
şi să nu-mi mai dai niciodată drumul
la gânduri
printre degete

simt nevoia acerbă
să mă sufoci strigându-mă
cu pumnii la gură
şi eu să tac
în hohote

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postit carusel

Ne furăm singuri, şi atroce
Ne ştampilăm ursuzi condamnarea
Ascunşi în cabine transparente
Ragem cu putere, meritând pedeapsa

Călăriţi de noi pe noi cu nebunie
Jucăm traşi de sfori iluzive
Ne-mbătăm... mâine va fii mai bine
Azi numai există... a fost vândut

În bâlciurile minciuni din trecut
Pe acadele cu gust amăgit
În lanţuri ne legăm şi învârtim
Caruselul pentru care noi postim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!