+toamna +poezii

Fă-mă, Doamne, vis...

Fă-mă, Doamne, vis de noapte,
S-aprind gândurile toate
Şi stelele-n policandre,
Să culeg mesaje coapte,
Pentru zile mai bogate.

Fă-mă, Doamne, vis de ziuă,
Să colind lumea pe rouă,
Să râd soarelui în faţă
Ca o sfântă dimineaţă,
Nepârlită de viaţă,
Nici pe dos şi nici pe faţă.

Doamne, fă-mă vis de primăvară,
Să-i sărut livada iară...
Să îi fur miresmele,
Să le împart cu fetele,
Cum împarţi şi tu voios
Bucuriile frumos.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Valeria Mahok (21 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de artist

Eu te-am inventat
şi-acum îţi rupi frumuseţea ca pe o pâine
în faţa tuturor,
eu te-am inventat - şi iată-mă agrafă măruntă
în părul tău aducător de toamnă.
Odinioară locuiau în tine iepuri de casă,
închideai ochii şi mi se făcea somn.
Astăzi călătoresc în tramvaie
aproape mi-e ruşine să scriu poezii
şi de mi-aş putea împacheta viaţa în lăzi
le-aş abandona la marginea oraşului
fericit ca un biciclist tânăr.

Şi iată ca-n basme îmi bate la uşă cititorul
în stelele contoarului electric
amintindu-mi că trăiesc,
tu nu vii
şi parcă zâmbetul prostesc din oglindă
îmi strigă-n locul tău:

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu din Fluierături în biserică (1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

strig după toamnă -
prin frunzişul arămiu
compun poezii

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tanka

castane coapte -
foile cu poezii
făcute cornet

surpriza poetului
din fiecare toamnă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

1960, toamna

mama mea a fost spirt
de deşteaptă şi a murit în 2011

tatăl meu a boxat prin portul constanţa
la numai 17 ani – a murit liniştit în 87

fratele meu bine mai tânăr a mu
rit anul trecut fratele meu a murit

eu m-am născut din părinţi
naturali în 1960, toamna

fiica mea e la londra – ea nu
spală vase de sânge

şi mai scriu poezii ca să nu
mă omor benevol niciodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o dimineaţă

într-o toamnă friguroasă şi mă caut
printre ramuri desfrunzite cu privirea
sticloasă mă prind de cioturi
în drumul spre nirvana

într-un trandafir din grădina adevărată
unde se scriu zeci de foi cu poezii
picurate din sufletul unde umbra
este umbrită de geniul pustiu

dintr-o poezie care se scrie pe trup
de fecioare cu gura fierbinte
sub un paltin întins languros

dincolo de timp toarnă un fir de nisip
lângă surâsul ce încă tace dincolo
de buzele ceva suav sorbind

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada inimii

n-am să-i pun nicicând inimii zăvor
ea naşte iubirea din limpede izvor
ea este cuibul marilor fantezii
din care îşi iau zborul stoluri de poezii

inimă boemă mai nutreşti un extaz
cu zâmbetul să seci lacrimi pe obraz
bătrâneţea-i grea nu mai eşti ce-ai fost
parcă toată vara te-ai zbătut fără rost

inimă flămândă de-a iubirii beţie
toamna îţi insuflă galbenă nostalgie
boabe de speranţe legate-ntr-un ciorchin
alungă amarul si umbra de chin

inimă visătoare cerul îţi e aproape
de povara dorurilor să te mai scape

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

în toamna vieţii mele se-ngălbenesc simţiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinereţe mă apasă, mă doare.

mi-a rămas credinţa ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranţa, dorul mistuitor.

visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc şi sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.

cu înţelepciunea sunt răzbătătoare
pe ţărmul de vis s-au năruit castele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil nove

Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai oboseşti zadarnic,
În orele nopţii de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.

Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ţi amintiri cu gândul harnic,
Căci ştiu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.

Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aş chema ştiu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.

Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăunătoarele insecte

Dăunătoarele insecte rod marginile frunzei verzi...
E bine să îţi termini treaba şi să te faci că nu le vezi
şi, doar aşa... întâmplător, le poţi servi un pic de-otravă,
că-n lăcomia foamei lor, vor devora frunza, degrabă.

Dăunătoarele insecte pot fi stârpite-n mod tăcut.
E toamnă, oricum frunza moare, nimic nu mai e de făcut,
dar... nu contează! 'n verde crud va răsări în primăvară,
când noi toţi grijă vom avea să nu fie mâncată iară.

Dăunătoarele insecte de-abia atunci vor dispărea,
mâncându-se una pe alta, că altă hrană n-or avea.
Şi vei putea să-ţi vezi de treabă, în linişte, făr-apăsări,
sub mărul tău cu frunza verde, s-aşterni în poezii visări.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!