Serioase/triste despre suflet mare, pagina 2
Ai fost dezamăgire
Iubirea e pe ducă si nu o pot salva,
Ai fost dezamăgire, n-ai fost ce-am căutat,
Speram să fii aleasa dar nu a fost așa,
Și-mi place să gândesc că nici n-ai existat.
O mare impostoare, un munte de minciuni,
Povești împrăștiate prin lume de nebune,
Mă mir că încă poți cumva să te aduni,
Zâmbești așa ușor, și-n suflet porți cărbune.
Mai multe n-am de spus, ai fost dezamăgire,
Doar o prezență tristă, și promisiuni deșarte,
Simțeam că-mi ești aproape când mă strigai
"-Iubire!",
Nu mi-am închipuit că -mi ești așa departe.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre munți
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- poezii despre cărbune
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Chemare albastră
sunt o conștiință împăcată cu vaste reflecții
asupra existenței cu voaluri de mistere
elanul demiurgic cu nesfârșitele proiecții
a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere.
duhul sfânt îmi pare geniul pur al vieții
se pogoare în suflet la albastră chemare
atunci când se destramă tenebrele nopții
și iubitorul soare răsare iar din mare.
prin credință sacră îmi izbăvesc destinul
cu iubiri boeme mut muntele din loc
la cina cea de taină savurez festinul
Isus mântuitorul a pus în mine foc.
să ard întunecimea tot răul tot veninul
sufletul să-mi rămână structură de proroc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre mântuire, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre sfințenie sau poezii despre noapte
Omul și marea [L'homme et la mer]
Om liber, marea veșnic o vei iubi plenar!
Marea-i oglinda ta; la suflet poți privi
În curgerea eternă a undei sale vii,
Căci hăul tău din spirit nu-i mai puțin amar.
Îți place să plonjezi în chipul reflectat
Și să îi mângâi ochii, și să îl strângi la sân,
Ca inima să uite de-al ei tumult hapsân,
Distrasă de-acest plânset sălbatic, neînfrânat.
Și tu și ea sunteți discreți și-ntunecați:
Căci profunzimea ta, om drag, e nepătrunsă;
Iar bogăția ta, O, mare, stă ascunsă,
Când cu atâta zel misterul vi-l păstrați!
Și iată cum s-au dus ani mulți, chinuitori,
De când nu aveți milă și sunteți învrăjbiți,
Masacrul și omorul ce mult le îndrăgiți,
O, veșnici combatanți și frați necruțători!
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre prăpăstii, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre libertate, poezii despre inimă sau poezii despre hărnicie
Zmeoaica, după ce alergă într-o parte și într-alta și nu găsi pe Țugulea, miroși ea că trebuie să fie la împăratul cel cu zidul mare. Se întoarse și să te ții, pârleo! într-un suflet ajunse, căzând lângă zid de osteneală și amărăciune. Apoi se sculă cum putu și vru să sară peste zid. Sări, însă în sec. Dacă văzu că-i este peste putință a sări pe dasupra zidului, se urcă până la gaura ce o facuse Țugulea și începu a sorbi, voind să înghiță totul ce era în cetate. Împăratul și oamenii din cetate se păreau a fi scriși pe părete, atât îi înmărmurise frica. Țugulea nu-și pierdu cumpătul ci, cu măciuca roșie ca focul și țiind-o de coadă, merse la gaură. Când sorbi o dată zmeoaica, trase măciuca arsă tocmai în inimă.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre suflet
- citate de Petre Ispirescu despre suflet
- citate despre roșu
- citate de Petre Ispirescu despre roșu
- citate despre inimă
- citate de Petre Ispirescu despre inimă
- citate despre frică
- citate de Petre Ispirescu despre frică
- citate despre foc
- citate de Petre Ispirescu despre foc
Cuvântul tău...
Cuvântul tău, iubite, are puteri astrale
Mă urcă spre înalturi deasupra unui nor
Și îngerii din ceruri, în aripi cu pocale,
Îmi toarnă mir pe tâmple, mă iau cu ei în zbor
Culeg din cer azurul și îl cufund în mare,
Nemărginiri albastre pot pune în priviri
Ca stânca de granit atât pot fi de tare
Și pot zidi în suflet, iubirii, mănăstiri
Mă întrec cu pescărușii când zboară peste valuri
Când spui că ți-este dor și te gândești la mine,
Croiesc din spuma mării o mantie... și-n voaluri
Eu te aștept să vii pe țărmuri euxine...
Se despletește valul, mi-am despletit și părul,
Pe țărmul de smarald vom sta o noapte întreagă
Și-n cântecele mării vom desluși misterul
Cuvântului ce-nalță,... iubirii ce ne leagă....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre cuvinte, poezii despre îngeri, poezii despre stânci, poezii despre păr sau poezii despre muzică
Cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedește cea mai mare slăbiciune de suflet. Primul fundament al virtuții este de a ne păstra ființa și anume, conducându-ne după rațiune. Cine deci nu se cunoaște pe sine nu cunoaște fundamentul nici unei virtuți. Apoi, a acționa din virtute nu este decât a acționa după porunca rațiunii. Cine, deci nu se cunoaște nicidecum pe sine și, prin urmare, nu cunoaște nici o virtute, acesta acționează cel mai puțin din virtute, adică este cel mai neputincios sufletește. Deci cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedește cea mai mare slăbiciune de suflet. De aici rezultă foarte limpede că cei mândri și cei care se desconsideră sunt cei mai stăpâniți de pasiuni.
citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate de Descartes despre superlative, citate despre mândrie, citate de Descartes despre suflet, citate despre cunoaștere sau citate de Descartes despre cunoaștere
Se urcară și văzură palatul strălucind astfel, de la soare te puteai uita, dar la dânsul ba. Trecură pe dasupra pădurii și, tocmai când erau să se lase în jos la scara palatului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul vârful unui copaci și dodată toată pădurea se puse în mișcare; urlau dobitoacele, de ți se făcea părul măciucă pe cap. Se grăbiră de se lăsară în jos; și de nu era doamna palatului afară, dând de mâncare puilor ei (căci așa numea ea lighionile din pădure), îi prăpădea negreșit. Mai mult de bucurie că au venit, îi scăpă ea; căci nu mai văzuse până atunci suflet de om pe la dânsa. Opri pe dobitoace, le îmblânzi și le trimise la locul lor. Stăpâna era o zână naltă, supțirică și drăgălașă și frumoasă, nevoie mare! Cum o văzu Făt-Frumos, rămase încremenit...
Petre Ispirescu în Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păduri, citate despre palate, citate despre păr, citate despre picioare, citate despre mâncare, citate despre mișcare, citate despre frumusețe sau citate despre copaci
Popas sufletesc
Fac un popas sufletesc pe-un tărâm fără nume
Și încalec pe visul semeț ce stă după mine
Să-mi potrivesc ceasul plecării din lume
Spre lumea ce-a fost, ce este și vine.
Smâcesc din frâie și dau din picioare
Dar visul nu caută să facă vreun pas!
Din noapte privirea-mi ridic către soare
Curtându-mi puținul ce mi-a rămas
De împlinit anevoie pe vise călare
Și îngân un refren de senin fără glas
Din cântul sublim ascuns în uitare,
Să-audă și gândul cel vechi de pripas
Cum goana vieții e-o pură visare
Și vânt adunat pentru bunul rămas.
Mai fac un popas pentru-n suflet rămas de pripas,
Cu un scop definit și prescris de-o anume
Alarmă-a trezirii de vis, din ultimul ceas
Al curtării divine ce duhu-a 'ncetat să-i zbuciume
Ca semn al celui mai groaznic și mare impas.
poezie de Ioan Hapca (14 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre picioare sau poezii despre gânduri
O viață ai!
O viață ai, o scurtă și unică viață
și orice-apus de soare îi poate fi hotar
o ultimă răscruce, o ultimă povață
și-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îți poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur și veșnic suflet numa'
și-n orice clipă Domnul ți-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povața ta de-acuma
și ultima-ți chemare, și ultima-ți chemare
e poate-aceasta chiar.
Un Dumnezeu e numai și-o unică salvare
și unica-ți speranță e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
și pasul fără care, și pasul fără care
ai plînge-n veci amar.
Cristos e-a ta Viață, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre vinovăție, poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre moarte, poezii despre lumină sau poezii despre graniță
Copilul nimănui
COPILUL NIMĂNUI
De ce-ai plecat fără să-mi spui
o vorbă de alinare?
Să fiu copilul nimănui,
cu-a lumii stigmatizare?!
M-ai lăsat, fără să-ți pese,
când nu învățasem să scriu.
Mai târziu, din interese,
voiai alăturea să-ți fiu.
Nu-mi doream avere mare
ori susținere bănească,
ci caldă îmbrățișare
de iubire părintească.
Pașii pe cărarea vieții,
Dumnezeu să mi-i îndrume,
mă rugam la miezul nopții,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Copiii - muguri de suflet
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre poezie sau poezii despre miezul nopții