+om +de +stat

Ofiţerul: Legea interzice privarea de libertate!
Autorul: Fals! Legea acordă statului, în exclusivitate, acest privilegiu!
Ofiţerul: Statul sechestrează în mod legal. Statul arestează...
Autorul: Exact! Numai voi, posesorii de epoleţi şi ceaprazuri, numai voi aveţi dreptul de a încătuşa destine.
Ofiţerul: Ne exercităm acest drept, în numele poporului suveran...
Autorul (râde): Care popor?! Vă referiţi cumva la marea herghelie naţională?
Ofiţerul: Nu aveţi voie să ironizaţi poporul muncitor!
Autorul: Poporul! Cel mai mare şi mai docil animal domestic! Asigură statului lapte, carne şi ouă. Poporul este berbecul care se tunde singur, cedându-şi lâna, gratis, la fondul de stat.
Ofiţerul: Puneţi la îndoială utilitatea statului?
Autorul: Statul! Ce e statul, stimate domn? Lupi vegetarieni, ridicaţi în scaune înalte, prin voinţa electorală a oilor...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurica: Tovarăşe judecător! Clientul meu are dreptul să ştie că, deşi sunt avocatul lui din oficiu, va trebui să mă plătească. Şi pe dumneavoastră. Şi dacă va primi, să zicem, pedeapsa cu moartea, înainte de executarea sentinţei va trebui să achite, suplimentar, contravaloarea celor cinci cartuşe... (Se uită în dosar). Un cartuş românesc face trei lei şi douăzeci de bani! (Calculează în grabă) Total, şaisprezece lei! Plus, cheltuielile de judecată...
Judecătorul: Pedeapsa cu moartea?
Aurica: Dumneavoastră hotărâţi.
Judecătorul: Cred că e prea mult, având în vedere clemenţa regimului democrat al zilelor noastre. (Răsfoieşte grăbit dosarul). Am înţeles că inculpatul a tăiat un viţel, proprietate personală... Viţelul era minor. Delictul se încadrează la pruncucidere!
Lupoi: Ce viţel, tovarăşe judecător? Omul acesta a subminat puterea de stat...
Judecătorul (autoritar): Vă rog să nu vorbiţi neîntrebat! Altfel voi cere să părăsiţi sala de judecată.
Lupoi: Sala aceasta este biroul meu!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul: Dacă vrei să fii martor ocular, poţi să rămâi. Dar să ştii că te vor plimba pe la tribunal.
Controlorul: Mulţumesc. Cu permisiunea dumneavoastră, rămân. N-am văzut niciodată un jaf.
Hoţul: Nu pot să te cred. Lucrezi într-o societate cu capital de stat şi nu ştii ce-i jaful?

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (profetic): Copiii mei! Ştiţi că mi-am dat viaţa pentru voi, de câte ori a fost nevoie, luptând pe baricadele dreptăţii...
604: Adevărat!
Samson: Şi am înviat de fiecare dată, înaripat de înaltele noastre idealuri. Eu sunt Mesia...
306: Aşa e!
Samson: Am făcut atâtea minuni! Drepturi şi sporuri! Concedii gratuite în Turcia! Am înviat din morţi atâtea societăţi cu capital de stat! Eu sunt Mesia...

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena: Relaxează-te! Vino să-ţi mângâi coama de leu neîmblânzit! Nemuritorule! (Îl trage peste ea în pat.) Strânge-mă în braţe! Ia-mă la pieptul tău!
Don Siempre (rece): Elena! Astâmpără-te! Suntem într-o instituţie de stat!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva: Un animal la casa omului înseamnă răspundere. Un animal într-o instituţie de stat capătă personalitate juridică... Presupune răspundere sporită. Mai ales în această nouă etapă de dezvoltare a societăţii civile... Când peste tot se vorbeşte despre drepturile animalelor... Desigur, câinele trebuie dus la doctor... Poate că a răcit... A stat mult pe covor... Dar nu e vina mea! Nu eu l-am pus să-şi aleagă această meserie... (Zâmbeşte). Fără îndoială, se va face bine... Doamna Merry iubeşte animalele la nebunie... (Pauză). Şi acum să recapitulăm: material de propagandă avem: pateuri, saleuri şi jeleuri... (Scoate un plic din buzunar). Avem şi stimulente în numerar! Avem şi sucuri naturale... (Priveşte spre Poporan). Din păcate, martirul meu încă doarme! E obosit! Cine nu-l înţelege este rugat să-i citească biografia. Cinci mandate de senator, cinci divorţuri, cinci procese de partaj... Un divorţ, la fiecare legislatură... Dar, trebuie să recunoaştem, poziţia aceasta de martir are mare priză electorală. Trezeşte compasiune şi respect, pe orice palier social. Cum să nu votezi un bărbat, care suferă atât de profund pentru binele omenirii?

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul: Măria ta, un om sub anestezie se ridică deasupra durerii sale. O asemenea practică devine subversivă într-un stat totalitar, într-un stat în care teama de durere e totul.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul: Incultura! Incultura ne distruge! Englezii sunt mai serioşi ca nemţii, mă. Au cultu' meseriei. Eu mă laud, că sunt şcolit în Anglia. Acolo am învăţat meseria. Am fugit acolo, am stat cinci ani la specializare, m-am întors în ţara mea! Un englez, când fură, parcă nici n-a trecut pe-acolo! Elegant! Mâini de aur! Profesionişti care se respectă! Noi? Dăm rasol!

replică din piesa de teatru Boală incompatibilă, scenariu de Tudor Popescu (1996)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: De ce m-ai făcut unică, dacă mă vreţi cu toţii? (Pauză.) Mi-aţi legat cheia vieţii la gât, voi, moralişti, făcători de legi, descălecători, bărbaţi de stat, întemeietori de datini... Vă uitaţi la mine ca la un măr dulce. N-aveţi în cap decât femei şi războaie! Mi-aţi rotunjit formele şi-aţi zis: iată, aşa arată o maşină de făcut soldaţi! Simt cum freamătă în trupul meu milioane de tineri în haine militare. Cândva, din rănile lor sângele meu va curge.

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!